“Nimic nu e imposibil”, acesta este adevarul pe care se
asterne viata Florinei Mitrea. Destinul i-a demonstrat ca ascensiunea e
justificata, si in sensul bun, dar cateodata si in sens mai arid. Frumoasa, dezinvolta, delicata si desteapta, Florina a platit,
la un moment dat, inclusiv taxa pe “viata”.
Ne-am ascuns la marginea Bucurestiului intr-o casa minunata,
calda in care mirosul de cafea si scortisoara te imbie la povesti. Am ales acest loc cald pentru ganduri si emotii fara granite.
Am convins-o pe Florina, sa ne conduca
pe carari ale frumusetii si ale marturisirilor, in cuvinte si mai ales in lumea
hartiei colorate. Intalnirea cu Florina, care si-a marturisit inima in florigami,
este un regal de forme, culoare si suras. Iar eu am dovezi: marturii in culori,
cuvinte si suflet."
Are
43 de ani, …. Si viata ei s-a schimbat
radical in urma cu doi ani… este mamica a doi copii minunati, Roxana de 23
ani si Rares de 4 ani de la care isi ia energia necesara pentru a incepe ziua
si a spune noapte buna fara a avea prea des lacrimi in ochi.
- De ce
FLORIGAMI? Pentru ca asa s-a
facut cunoscuta in ultimele 7 luni in lumea copiilor si a parintilor care au
norocul sa stea mai mult pe linga copiii lor. Nu toti avem aceasta sansa.
- Ce
a facut pina acum 5 ani? A muncit zi lumina sa poata face viata fetei
cat de cat decenta si nu a reusit mare lucru, poate pentru ca nu facea ceea ce
trebuie. Se spune ca Dumnezeu iti DA dar, nu iti baga si in traista.
- Ce
face de 12 luni cu consecventa?! Impatureste, picteza si modeleza
hartia pentru a-i da o forma cat mai aproape de natura din care se inspira.
- Ce
a determinat-o sa faca acest lucru? Boala de care sufera dar si
indiferenta sistemului in care traim, in care sansa la munca nu este egala, iar
sansa la un trai decent nu este in propriile noastre maini. S-a trezit acum un 2
ani si jumatate ca nu are loc de munca dupa ce copilul ei implinise varsta de 2
ani, acum 2 ani s-a trezit ca daca chiar ar vrea sa muncesca nimeni nu va
angaja o femeie cu copil mic, bolnava de cancer si trecuta 40 de ani.
- Ce
a hotarat Florina? A hotarat ca, atatea zile cate ii mai da Dumnezeu
voie sa traiasca, le va trai facand ceea ce ii place cel mai mult. Sa stea sa
picteze, sa creeze frumos din nimic in mijlocul copiilor, invatandu-i si pe ei
sa faca exact ce le place cel mai mult, sa faca din acest lucru un mod de viata
sanatos si sa se bucure de fiecare clipa pe care o traiesc. Si-a propus acum 1 an sa incepa sa dezvolte o activitate
foarte des intalnita, dar tot atat de des abandonata de cei ce o incep si anume
Origami. Dar nu acel standardizat origami de care parintii cand aud
spun: "aaa!, pisica si barca si coiful, le gasim pe net si le facem."
NU!... vine si da contra-argumente prin tot ceea ce a
realizat.
Nu net-ul a invatat-o, doar talentul, dorinta si perseverenta
alaturi de o imaginatie bogata si o rabdare mare te pot duce la performanta.
ORIGAMI este o arta, nu un joc!
Dupa ce s-a
convins personal ca se poate, a perfectionat cateva metode si a inventat altele
pentru a putea sa spuna: vreau sa fac pentru copiii nostri si pentru noi,
parintii lor, ceva care sa fie si placut si util totodata.
FLORIGAMI si ORIGAMI sunt 2 activitati
legate strans una de celalta. Si mai sunt multe altele asemenea. Important este
sa doriti sa pasiti in lumea POVESTILOR
si FLORILOR de HARTIE.
Florina are
o poveste foarte frumoasa. Ne va spune cum a descoperit lumea magica a hartiei,
cum a invatat sa traiasca altfel, cum a reusit sa se bata cu cancerul, ce a
functionat in cazul ei ca sa fie altfel.
O poveste care merita ascultata si invatamintele trase.
AM DOI COPII MINUNATI! Am lipici la
copii si copiii la mine, asta inca de mica de pe la 8 ani cand eram bona
tuturor prichindeilor din cartier, apoi eram cea mai invidiata mamica la scoala,
unde ceilalti copii, colege ale Roxanei spuneau in soapta una alteia, ce pacat
ca nu e si mamica mea asa ca a Roxanei,... sau, cand invatatoarea s-a
imbolnavit 2 zile i-am tinut locul la clasa ca eram prietene si, cand a venit
la ore, copiii in inocenta lor au zis: " gata?! v-ati facut bine?!, mai
stati acasa macar o ziiiiii"
Eu vreau sa povestesc lumii cat de
minunat este sa reusesti sa te impaci cu tine si cu Dumnezeu chiar daca ti-a
dat o povara pe care la inceput nu stiai ca o poti duce. Cel putin cativa dintre
noi nu afla ca pot duce povara niciodata...
Eu am aflat ca poti duce mult mai mult decat erai pregatit sa o faci,
exact cand ti-e lumea mai draga...
Nu sunt cineva, nu am realizat mare
lucru, ma lupt cu sistemul sa pot supravietui, nu am nici o sursa de venit
inafara de pensia de boala si, inainte de asta eram somera si, inainte de asta
eram proaspata mamica.... dar, am reusit sa imi implinesc un vis, acela de a
face copiii sa zambeasca macar 1-2 ore pe saptamana...
Pe
tine cine te ghideaza, ce te ghideaza in viata Florina?
INSTINCTUL SI AL 6-LEA SIMT
Asa
a fost mereu sau ai invatat pe parcurs cum sa iei deciziile importante?
Am invatat din mers. A trebuit.
Traiam intr-o lume a baietilor si era necesar sa fiu mai buna si mai tare ca
ei. O parte din decizii au fost luate fortata de imprejurari, s-au dovedit a fi
neintelepte la acel moment dar, cu timpul s-a dovedit ca asa trebuia sa se
intample pentru ca eu sa fiu azi aici fata in fata cu tine, Mihaela.
Care
este motto-ul tau personal?
NU EXISTA NU POT, EXISTA NU VREAU...
Ce/
cine ti-a modelat caracterul?
Caracterul il am mostenire de la
tatal meu. Era un om foarte ambitios si tot ce isi propunea reusea. Pacat ca
modelul lui il am doar din amintiri povestite de matusi si de bunici. L-am avut
aproape doar pina la 8 ani dupa care Doamne-Doamne a avut nevoie de el si l-a
luat.
Cat
de mult adevar este in afirmatia: Norocul ti-l faci cu mana ta?
Nu prea mult, doar 1%, restul e voia
Domnului, fara ea nu faci nimic.
In
casa cui te simti cel mai bine primit ca musafir?
Nu prea merg in vizite. Nu sunt de
meserie "musafir" am profesie de "gazda"...
Ce
te face sa te simti confortabil la tine acasa si mai putin in casele altor
oameni?
Confortabil la mine acasa este zgomotul
pe care fiecare fiinta din casa o face ca e pisica care toarce, ca e Aris care
latra la toti trecatorii, ca sunt iepurasi care rontaie ca e Hera, caucazianca
mea, care sforaie toata ziua.
Hartiile
mele insirate prin toata casa dar fara de care nu plec de acasa. Si sa stii ca
si cand merg in vizite imi iau trusa dupa mine si nu exista sa nu fac cel putin
un fluture si un cocor cu gazdele si musafiirii lor.
De fapt eu ma simt confortabil
oriunde, pentru ca imi place sa fiu langa oameni si sa spun si sa ascult povesti
de viata si sa incerc sa fac lumea putin mai buna decat este.
Cand
te-ai simtit cea mai nedreptatita?
Cand a murit tatal meu.
Cum
ai trecut peste sentimentul de nedreptate?
Nu am trecut inca! Este una din
durerile mele adusa din copilarie pina in ziua de azi. Ma lupt sa inving
sentimentul de nedreptatire. Incerc sa il transform intr-un sentiment de
provocari continue in scopul de a ma face mai buna si mai puternica. Toti ne
simtim nedreptatiti la un moment dat, fara sa realizam de fapt ca suntem provocati
sa fim mai buni!
Ce
calitati admiri cel mai mult la tine?
Toate
Ne
poti impartasi putin din calitatile tale?
Meticuloasa, perseverenta,
ambitioasa, corecta, Om de cuvant.
Dar
la prietenii tai ?
Greu de spus..., pentru mine,
prieteni sunt cei care te sustin neconditionat si sunt alaturi de tine cand tu
ai nevoie de ei, nu numai cand au ei nevoie de tine. Deci nu am prieteni, am
doar oameni care imi sunt alaturi o bucata de drum in care interesele se
intersecteaza dupa care fiecare isi vede de drumul lui.
Daca
ai renunta la unul dintre prietenii tai, care ar fi acela si care ar fi motivul
pentru care nu l-ai mai vrea in preajma ta?
Am raspuns mai sus, dar daca ar fi
sa raspund as spune ca la prieteni nu renunti niciodata decat, daca iti devin
dusmani ceea ce nu e prea greu in ziua de azi.
Ce
calitati crezi ca admira cei din jur la tine?
Nu cred, sunt sigura ca imi admira tenacitatea si ambitia.
Ce
iti reproseaza cei din jur?
Imi reproseaza ca sunt prea perfectionsta,
ca vreau sa se faca totul atunci si acolo, ca nu am rabdare (hahahaha) ca prea
le stiu eu pe toate ca sunt incapatanata, ca vreau totul sau nimic dintr-o
relatie indiferent de natura ei: profesionala sau afectiva…
Cine
e eroul tau preferat, din viata reala?
Nu am eroi preferati, am oameni care ma inspira si imi dau
model de viata: tatal meu si fata mea cea mare Roxana.
Ne
poti spune cum te inspira Roxana?
Roxana ma inspira sa merg mai departe cu perseverenta unei
furnici cu povara grauntelui in spinare fara a spune ca nu mai poate. De mica
i-am insuflat dorinta de a razbate prin propriile ei puteri. A reusit! Datorita
ei, ca a vrut sa asculte si sa invete din greselile mele, este ceea ce este
acum: o domnisoara cu facultate, masina si casa proprietate personala din
propriile ei resurse.
Care
ti se pare cel mai talentat om pe care-l cunosti personal?
Talentat la ce?
La
cum isi traieste viata?
Greu de spus. Nu am prea avut
placerea sa cunosc oameni care sa lupte cu putere pentru un vis, sunt astfel de
oameni care lupta pentru visul lor dar, inafara de 2-3 persoane, cel mai mult
cunosc oameni care merg cu capul plecat numarand pietrele si gropile din asfalt
sau, stalpii de lumina pe geamul vreunui autobuz in drum spre serviciul in care
isi ingroapa visele si dorintele.
Care
e cel mai bun exemplu de perfectiune la care te poti gandi?
Nu exista perfectiune. Doar la Dumnezeu ma pot gandi dar, ...
Si el a facut greseli...
Cu
ce unic cuvant te-ai descrie?
FLORINA..., ca o paranteza, Rares a fost intrebat de cineva
ce vrea sa se faca cand va fi mare; raspunsul lui a fost prompt: RARES!
Exista
aceasta Florina deja intr-o forma precisa, sau inca este intr-un proces de
autocunoastere si transformare?
Pot spune ca a inceput sa prinda contur
usor, usor. Florina se modeleaza in forma de FLORIGAMI. Fata
de hartie, care ar fi in stare sa isi faca si hainele din hartie.
Imi doresc, acum cand am descoperit
linistea si confortul pe care ti-l da Boala, ciudat nu?! CONFORT… da, sa fii
bolnav, daca ai sansa sa stii sa iti gestionezi boala , nu e un handicap e o
binecuvantare de la Dumnezeu, pentru putini dintre noi e adevarat, multi sunt
in suferinta pe pat de spital… dar eu am sansa sa fiu pe picioarele mele, si sa
fac doar ce imi place. Imi doresc sa fac
cunoscut celor ce iubesc frumosul si un altfel de arta, un altfel de stil de
viata, un altfel de mod de a trai cu boala, alaturi de oameni sanatosi.
Ai
descoperit vreun tablou (sau vreo sculptura) care sa te reprezinte, in care sa
te regasesti?
Da! Taranca din Muscel a lui Grigorescu.
M-a fascinat inca din clasa a VI-a cand la ora de desen am pictat-o la tema
data de profesoara: cum ne vedem cand ne gandim la tara. Chipul taranului roman,
era prin 1980...
Ai
vreun artist in a carui viziune te regasesti?
Da… cu siguranta ESHER. Este un
grafician foarte renumit ale carui lucrari te fac sa te intrebi unde e
inceputul si unde e sfarsitul a ceea ce asterne el pe hartie. Nu stii de unde
sa incepi si unde sa te opresti cand privesti la lucrarile lui. Asa si cu mine.
Eu unde incep? Unde ma sfarsesc?!
Care
este intrebarea ta preferata dintre toate cate ti s-au adresat vreodata?
Nu am preferata dar cea mai nesuferita intrebare pe care tot
timpul o primesc indiferent de perioada vietii, a fost: ce faci de esti asa
frumoasa?!! Nimic mai fals in ceea ce ma priveste... Cel mai des eram intrebata
cand eram cel mai bolnava si imi era cel mai rau...
Care
este cel mai frumos raspuns pe care l-ai auzit pana acum?
L-a intrebarea mea catre Rares: Ma iubesti? R: Te iubesc,
dragostea mea!!!!
Consideri
ca ai o personalitate greu de citit? Au fost, sunt oameni care te-au cunoscut
in profunzime?
Nu sunt greu de citit, sunt mult de
citit insa. Am o personalitate puternica, profunda si cu multe valente, si in
functie de situatie, ma pliez si reusesc sa ma incadrez in format.
Personalitate cameleonica as putea spune. Nu pot spune ca ma cunoaste cineva
intr-atat incat sa ma catalogheze intr-o nisa… doar Roxana este cea care stie
tot. Restul…
2012,
anul tau cel mai bun? (lumea actuala este in haos; care crezi ca sunt caile
prin care obtii ceea ce iti doresti, cum faci sa iti mentii atentia asupra a
ceea ce conteaza si cum faci din anul care a inceput mai bun decat cel care a
trecut?
Eeee…. 2012 e un an care este special pentru majoritatea
dintre noi. Daca ar fi sa ne luam dupa
predictii am fi intr-un an de cumpana si realizari asteptate de mult, daca e sa
ne luam dupa calendarul mayas ar fi inceputul sfarsitului, daca e sa ma iau
dupa mine e continuarea unui foileton pe care l-am denumit:
Legenda celor 1000 de flori –
proiect in derulare in care imi doresc sa gasesc resursele necesare pentru a
putea impartasi dragostea mea pentru frumos si celor care nu stiu ca pot fi si
ei oameni cu suflet de artist…
Am reusit cu greu sa termin de adunat
si de scris povestile pentru 2 module de curs florigami si de refacut linie cu
linie, punct cu punct diagramele florilor si fluturilor si atator alte modele,
adunate de prin oceanul de diagrame oferit de cei ce au transpirat inventandu-le.
Mai am 8 module cu povesti si diagrame, lucrez la ele, nu e simplu…
Apoi
vine partea grea care mie nu imi place si nici nu ma pricep: Promovarea si
publicarea. Ehhh, asta-i alta poveste…
Daca imi dai voie Mihaela, as dori sa iti adresez si eu o
intrebare:
Cate modele de hartie in tehnica origami se pot obtine
dintr-un patrat fara a folosi foarfeca sau lipici?
Immmm……?! Mii si daca nu ma crezi incearca sa numeri florile
de pe pamant, fluturii si gazele, animalele si cate si mai cate.
E un univers intreg, neexplorat pe
deplin, doar superficial si asta pentru ca nu este comercial.
Multi oameni de stiinta s-au inspirat
din tehnica impaturirii hartiei si au revolutionat medicina si tehnica
spatiala.
Un comentariu:
Si eu sunt o persoana careia ii place sa creeze lucruri mici dar frumoase. Imi place sa crosetez, sa pictez, sa impaturesc si sa modelez hartia... Dar stiti ce? Din pacate nu am ajuns sa fac ceea ce imi place si sa am linistea si frumusetea sufleteasca a dnei Florina, insusiri care cu siguranta ca vin din a-ti trai viata asa cum doresti, in echilibru cu mediul natural si uman. Tare mi-ar place o sezatoare cum faceau buncii nostri la tara, mi-ar place si as participa cu placere. Acolo am putea face lucruri frumoase, planuri pentru viata noastra economica si chiar spirituala si poate am reusi sa traim frumos, placut si util. Din pacate nu am gasit un asemenea loc binecuvantat unde se pot lega adevarate prietenii si unde oamenii se pot ajuta unii pe altii. Poate va ganditi dvoastra amandoua. Cred ca ar fi frumos!
Asa cum o cunosc eu pe dna Mihaela sunt sigura ca ar putea face sa se intalneasca si muntii.
Va pup, va doresc multa sanatate si poate cine stie... ne intanim!
Margareta Micu
micupetrica@clicknet.ro
Ps. Aici gasiti lucrusoare facute de mine https://picasaweb.google.com/105155674837554197932?feat=email
Trimiteți un comentariu