Pablo Neruda (Neftalí Ricardo
Reyes Basoalto) poet și om politic chilian, consul în Spania, Japonia, China;
ambasador la Paris. Se naște Neftalí Ricardo Reyes Basoalto (Pablo Neruda) la
Parral, un oraș aflat la 300 km la sud de Santiago de Chile, fiul doñei Rosa
Basoalto de Reyes, învățătoare, și al lui José del Carmen Reyes Morales,
lucrător la căile ferate. În luna august mama sa moare. În 1906 José del Carmen
se mută la Temuco împreună cu fiul său, recăsătorindu-se cu doña Trinidad
Candia Marverde.
În 1910 Pablo Neruda devine elev al liceului de băieți
din Temuco, pe care îl absolvă în 1920. În 1920 adoptă definitiv pentru
scrierile sale pseudonimul de Pablo Neruda. În același an devine președinte al
Ateneului literar al liceului din Temuco și secretar adjunct al Asociatiei elevilor
din orașul Cautin. Pregătește două cărți - Insulele ciudate și Osteneli
zadarnice - pe care nu le publică. O parte din acestea vor constitui material
pentru lucrarea Crepuscular.În 1921, Pablo Neruda pleacă la Santiago pentru a
urma Institutul Pedagogic și a deveni profesor de franceză. În anul 1925,
Pablo Neruda se află în fruntea revistei Caballo de
Bastos. Colaborează la diferite piblicații literare, cum sunt Andamios, Ali
Baba, Dinamo, Renovación, precum și la ziarul La Nación. La editura Nascimento
apare ediția princeps a volumului Încercarea omului infinit, volum care poartă
două date: anul 1925, data de tipărire și 1926, anul de apariție. În aceeași
editură apar în 1926 edițile princeps ale volumelor Inele și Locuitorul și
speranța sa. În numărul 135 al revistei Claridad se publică, traducerea din
limba franceză semnată de Neruda, câteva fragmente din Caietele lui Malte
Laurids Brigge de Rainer Maria Rilke. În revista Atenea, numerele 5 și 10, se
publică Durere și Chinuri, poeme care vor face apoi parte din Reședința pe
pământ sub titlul Madrigal de iarnă și respectiv Fantomă.
În anul 1927 Pablo Neruda este numit consul onorific la
Rangoon (Birmania). În 1930 este numit consul la Batavia (Java) si se
căsătorește cu Maria Antonieta Agenaar Vogelzanz. În 1931 este consul la
Singapore. În 1932 după o călătorie pe mare, care durează două luni, se
reîntoarce în Chile. La 28 august 1933 sosește la Buenos Aires, unde fusese
numit consul. În casa lui Pablo Rojas Paz îi întâlnește la 13 octombrie pe
Federico García Lorca. La 5 mai 1934, Pablo Neruda pleacă la Barcelona, unde
este numit consul. La 4 octombrie se naște la Madrid fiica sa, Malva Marina. La
6 decembrie ține o conferință și un recital de poezie la universitatea din
Madrid, fiind prezentat de Federico García Lorca. În casa Morlei Lynch o
întâlnește pe Delia del Carril. La 3 februarie 1935 se transferă la Madrid,
pentru aș exercita funcția de consul.La 18 iulie 1936 începe războiul civil
spaniol, iar la scurt timp este ucis Federico García Lorca. Neruda începe
ciclul de poezii intitulat Spania în inimă. Este destituit din funcția de
consul. Se înapoiază în Chile si fondează Alianța Intelectualelor din Chile
pentru Apărarea Culturii, fiind ales preșdinte. Neruda străbate țara întreagă
ținând conferințe.
In 1940 sosește în Ciudad de Mexico în calitate de consul
general. In 1941 primește titlul de doctor honoris causa din partea
Universității din Michoacán. În decembrie este atacat de un grup de naziști la
Cuernavaca, prilej cu care sute de intelectuali din toată America își manifestă
sentimentele lor de solidaritate față de Pablo Neruda. Publică în El Nacional
din Caracas (în Chile exista cenzura presei de la 4 octombrie) Scrisoare intimă
adresată unor milioane de oameni, motiv pentru care președintele Republicii
Chile îi intentează un proces politic.
La 6 februarie 1948 rostește un discurs în Senat,
publicat apoi sub titlul "Acuz". La 3 februarie, Curtea Supremă
aprobă destituirea lui Neruda din funcția de senator al Republicii. La 5
februarie tribunalul hotărăște arestarea sa. Începând de la această dată
trăiește ascuns în Chile, scriind Cânt general.
La 22 noiembrie 1950 primește împreună cu Picasso și alți
oameni de artă, Premiul Internațional pentru Pace pentru poemul său Să se
trezească pădurarul. A murit la 23 septembrie 1973, la Santiago, la câteva zile
după răsturnarea guvernului Unității Populare de către forțele armate
reacționare. Opinia publică internațională a luat cunoștință cu profundă
indignare de faptul că, după puciul militar, locuința sa din Valparaíso, precum
și cea din Santiago, unde se ținea priveghiul pentru cel dispărut, au fost
devastate și distruse de fasciștii chilieni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu