Marcel-Valentin-Louis-Eugene-Georges
Proust, romancier, eseist si critic francez, fiul unor burghezi extrem de
înstăriți,s-a născut în Auteuil (în partea sudică a Parisului, pe atunci un
simplu sat din cel de-al XVI-lea arondisment) în casa unchiului său, fratele
mamei sale, exact la două luni după semnarea Tratatului de la Frankfurt ce
punea capăt Războiului Franco-Prusac. Nașterea sa s-a produs în contextul
social foarte violent al suprimării Comunei din Paris, și corespundea fazei de
consolidare a Celei de a Treia Republici franceze. O mare parte din materialul
romanului În căutarea timpului pierdut privește aceste schimbări, cu precădere
declinul aristocrației și ridicarea burgheziei care s-a produs în Franța exact
în această perioadă istorică, ce mai este cunoscută și sub denumirea de fin de
siècle.
Tatăl lui Proust, Achille Adrien Proust, era un faimos
doctor și un epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicină, care s-a ocupat
de studiul holerei, o boală ce făcea ravagii în Europa și Asia. Fiind autorul a
20 de tratate de medicină, epidemiologie și igienă, precum și a unui număr
foarte mare de articole medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust.
Jeanne Clémence Weil, mama lui Proust și fiica unui evreu foarte bogat și
cultivat, poseda o cultură extrem de rafinată. Scrisorile păstrate de la ea
demonstrează că avea un foarte dezvoltat simț al umorului, stăpânea de asemenea
limba engleză astfel încât să-i transmită fiului abilitatea si dorința de a
traduce în limba franceză eseurile lui John Ruskin La vârsta de doar 9 ani
Proust suferă de primul atac serios de astm, drept pentru care întreaga sa
familie îl consideră un copil bolnăvicios.
Proust își petrece vacanțele în satul Illiers care a
devenit model, alături de unele detalii preluate din casa unchiului său din
Autueil, pentru orașul fictiv "Combray", în care au loc majoritatea
scenelor din romanul În căutarea timpului pierdut. În ciuda sănătății sale
precare, Proust a servit un an drept soldat în armata franceză, și a staționat
la cazarma Coligny din Orléans, timp care i-a oferit o altă locație pentru
romanul său. Tânărul Proust a fost un diletant și un monden cu trecere în saloanele
aristocratice ale vremii, pe măsură ce renumele său de scriitor s-a consolidat.
Reputația sa de snob și de estet l-a împiedicat să găsească un editor pentru
primul roman al ciclului "În partea dinspre Swann", printre cei care
l-au refuzat numărându-se și André Gide. Proust era foarte apropiat de mama sa,
după cum stau mărturie și răspunsurile sale pe care le-a dat la un chestionar
în timpul liceului, chestionar care îi poartă de altfel numele. Pentru a mai
scăpa de insistențele tatălui său care-i recomanda să lucreze, Proust a devenit
bibliotecar voluntar la Bibliothèque Mazarine în vara anului 1896. După ce și-a
luat concediu de odihnă, l-a prelungit până când a fost dat afară, după câțiva
ani. Nu a avut niciodată un loc de muncă stabil și nu părăsit niciodată
apartamentul părinților săi.
Viața lui Proust și cercul familiei sale s-au modificat
brusc în primii ani ai secolului XX. În februarie 1903 fratele lui Proust,
Robert, s-a căsătorit și a plecat de acasă. Tatăl său a murit în luna
septembrie a aceluiași an. În final mama sa avea să moară, spre disperarea
totală a fiului ei, în septembrie 1905. Proust a moștenit o sumă uriașă, în
banii din zilele noastre aproximativ 6 millioane de dolari americani, un venit
lunar de 15,000$. Cu toatea astea starea lui de sănătate a continuat să se
deterioreze.
Proust și-a petrecut ultimii trei ani de viață închis în
celebra sa cameră cu pereții din dopuri de plută, și a lucrat zi și noapte la
încheierea romanului său, rămas în ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat.
A murit în 1922 din cauza unei bronșite căpătate în timp ce vizita expoziția
pictorului său olandez preferat Vermeer și este înmormântat în cimitirul Père
Lachaise din Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu