Aleksandr Puskin (6 iunie 1799)

           Aleksandr Sergheevici Puskin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai 1799) este un poet si dramaturg clasic rus din perioada romantica, considerat a fi cel mai mare poet rus si fondatorul literaturii ruse moderne. Puskin a fost initiatorul folosirii dialectului local in poeziile si piesele sale, creand un stil propriu de amestec al naratiunii cu teatrul, idila si satira - asociate cu literatura rusa si influentand major scriitorii rusi care i-au urmat. Poetul national al Rusiei si sursa ei de inspiratie literara. Numai astfel de titani precum Dante, Shakespeare, Cervantes si Goethe au exercitat o influenta comparabila asupra limbii lor nationale prin definirea tuturor posibilitatilor literare ale unei tari.

            La varsta de cincisprezece ani publica primul poem. In 1820 publica primul sau lung poem, Ruslan si Ludmila. Poetul devine incomod din pricina popularitatii si scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Oda a Libertatii. Ca urmare, in acelasi an (1820), pentru a evita deportarea in Siberia, se muta la Chisinau unde va locui pana in 1823. Dupa o calatorie de vara in Caucaz si in Crimeea, scrie doua poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz si Fantana din Bahcisarai.

            In 1823 se muta la Odessa, unde intra din nou in conflict cu guvernul care-l trimite in exil in nordul Rusiei, unde va sta din 1824 pana in 1826. Cu ajutorul anumitor autoritati reuseste sa-i faca o vizita Tarului Nikolai I pentru o petiție cu privire la eliberarea lui pe care o și obtine.

            In revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt gasite in mainile unor insurgenti o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puskin intra imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa calatoreasca sau sa publice. In acest timp scrie drama Boris Godunov pe care insa nu reuseste sa o publice decat cinci ani mai tarziu.

            In 1831 se casatoreste cu Natalya Goncharova. Impreuna incep sa frecventeze cercurile din inalta societate, poetul devenind un apropiat al curtii. Sotia lui era o femeie foarte admirata, inclusiv de tar care pentru a-l umili ii ofera cel mai neinsemnat titlul de la curte.

            In 1837, inglodat in datorii si in mijlocul zvonurilor despre relatia amoroasa a sotiei lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Puskin il provoaca pe presupusul iubit la duel. In urma duelului, amandoi barbatii sunt raniti, Puskin de moarte. Doua zile mai tarziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet si dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea - Alexandru Sergheevici Puskin moare. Guvernul, temadu-se de o eventuala demonstratie politica, a mutat desfasurarea funeraliilor intr-o locatie mai mica, permitand participarea unui grup foarte restrans de rude si prieteni apropiati.

            ”Nici Gogol, nici Tolstoi, nici Dostoievski nu ar fi existat fara el, pentru ca el este cel care a modelat limba rusa, a pregatit terenul pentru cresterea genurilor.” (Henry Troyat)