Diego Rodriguez de Silva y
Velazquez a fost unul dintre cei mai remarcabili pictori spanioli si unul
dintre portretistii supremi din istoria artei. Cariera sa este un sir
neintrerupt de succese. Artistul realiza numeroase capodopere inca din adolescenta,
iar la varsta de 24 de ani devenea pictorul favorit al regelui Filip al IV-lea
- o pozitie pentru care nu a avut rivali intreaga viata. Regele il admira atat
de mult, incat l-a numit in diverse posturi prestigioase la curte, acestea
limitand insa timpul disponibil pentru pictura. Cu toate acestea, a creat o
magnifica galerie de portrete ale figurilor regale, incluzand nu doar membrii
ai familiei regale si ai aristocratiei, ci si tristii pitici, sursa de
amuzament a stapanilor.
In timpul celei de-a doua vizite in Italia, a realizat si
un portret al papei si a fost aclamat de pictorii Romei.
Cariera sa a culminat odata cu ridicarea la rangul de
cavaler - primul artist spaniol care a fost onorat cu un astfel de titlu. Opera
lui Titian si a lui Rubens a avut influienta asupra artei lui Velazquez.
Diferentele dintre tablourile sale de inceput si cele
tarzii sunt foarte mari. Totusi, firul comun care strabate intreaga opera este
simtul sau acut de observatie fata de lumea din jurul sau, dar, pe masura ce se
maturizeaza, mijloacele sale de a infatisa aceasta lume au devenit mult mai
subtile.
Majoritatea lucrarilor sale
de la inceputul carierei erau fie imagini religioase, fie scene de zi cu zi,
cunoscute sub denumirea de bodegon. Acestea infatisau cadre modeste si detalii
de natura moarta proeminente. Uneori aceste doua tipuri de pictura se
suprapuneau, caci o parte din lucrarile religioase sunt tratate mai mult sau
mai putin drept scene de viata contemporana, cu aceeasi concentrare asupra
detaliilor regasite in lucrarile sale in stil bodegon.
In aceste detalii, Velazquez demonstreaza o capacitate
remarcabila de a reda diverse tipuri de materiale si suprafete, o senzatie de
realitate aproape palpabila. Apa scurgandu-se pe exteriorul ulciorului din
Negustorul de apa din Sevilia sau ouale prajindu-se in tigaie din Femeie
batrana prajind oua sunt pasaje de pictura vadind suprema maiestrie.
La fel de remarcabila precum tehnica sa este siguranta
deplina a imaginilor acestor tablouri. Consistente si serioase, acestea au o
prezenta impunatoare.
Dupa ce se muta la Madrid, renunta la lucrarile de tip
bodegon, portretele devenind principala sa preocupare, iar tehnica sa sufera
anumite modificari. In lucrarile timpurii, stratul de culoare aplicat de artist
era gros, dar suplu, inspirand uneori o senzatie de suprafata cutanata, iar
culorile alese erau predominant cele inchise sau nuantele pamantii. De acum
inca, stilul pictural incepe sa capete o anumita fluiditate, iar paleta de
culori adopta tonuri mai luminoase.
Perioada dintre cele doua vizite in Italia
este cea mai productiva etapa a artistului. Portretele sale din acesta perioada
includ o serie magnifica de tablouri ecvestre de domensiuni mari, precum si
renumitele sale portrete ale bufonilor pitici de la curte.
In cele cateva tablouri pictate in ultimii sai ani de
viata, arta lui Velazquez a continuat sa creasca in subtilitate si complexitate,
cu un stil pictural de o minunata libertate sclipitoare. Cea mai apreciata
dintre toate creatiile lui, enigmaticul portret de grup Las Meninas
(Domnisoarele de onoare), este o lucrare de o bogatie nesecata. Ultimele doua
portrete finalizate au fost portretele copiilor familiei regale - Margarita si
fratele acesteia, Filip Prosper.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu