Gustave Moreau (6 aprilie 1826)

            Gustave Moreau este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai apreciati pictori, gravori si desenatori francezi, reprezentand simbolismul in picturile sale, influentat fiind de lecturile clasice, care i-au si oferit intreaga tematica a operei sale vaste. In linii mari tehnica sa era influentata de simbolurile lumii onirice, avand un stil suav, plin de farmec inca de la inceputul carierei sale. Idealul sau, alaturi de cel al multor tineri de la vremea respectiva era acela de a ajunge in sfera subconstientului, de a reprezenta prin intermediul picturii ceea ce era invizibil pentru cei din jurul sau, de a pune visele pe hartie si de a da o forma irealitatii.

            Atelierul sau a fost frecventat de catre Henri Matisse, Theodor Pallady, Georges Rouault si Albert Marquet, acestia considerandu-l un pedagog excelent.Tatal lui Gustave Moureau, pe nume Louis, studiase arhitectura, realizand dupa ce s-a intors dintr-o calatorie in Italia, un intreg caiet cu cugetari despre artele frumoase, realizand multe desene arhitecturale dupa cele de natura italiana.       In anul 1841, Gustave are aceleasi pasiuni ca tatal sau, iar intr-o calatorie, in care a fost insotit de mama sa, Pauline Desmoutier, pe pamanturile Italiei, va incerca primele sale creatii, schite propriu – zise, dupa diverse opere din Venetia, Florenta si Milano. Cinci ani mai tarziu incepe sa ia lectii de pictura impreuna cu pictorul neoclasicist Picot, acea perioada marcandu-i si acceptarea in cadrul Scolii de Arte Frumoase, dupa ce si-a dat examenul de bacalaureat. Incearca de doua ori la rand sa obtina bursa Grand Prix du Rome, dar din pacate da gres de ambele dati si dupa patru ani paraseste scoala pentru a se pregati intens pentru Salonul Oficial in cadrul caruia urma sa expuna cateva picturi. Isi face astfel aparitia cu un tablou foarte mare, numit Pieta, la care a lucrat mai bine de trei ani, insa aceasta lucrare s-a pierdut in negura vremii.

            In anul 1853 este din nou acceptat la Salon, avand ca prezentari lucrarile de baza „Darius, in timpul bataliei de la Gaugamela” si „Cantarea Cantarilor”, iar doi ani mai tarziu va urma expozitia la nivel mondial a tabloului „Atenienii sacrificati Minotaurului in cadrul unui labirint din Creta”. Insa aceste trei mari incercari nu-i aduc laude prea grandioase, el fiind totusi mentionat ca fiind unul dintre pictorii ce se straduiau din toate puterile sa-i egaleze pe Chasseriau sau pe Delacroix. Dupa ce tatal sau ii cumpara o casa intr-un cartier select, Gustave Moreau isi va crea si primul sau atelier, lucrand in conditii foarte bune, atelier care vine odata cu multe comenzi, atat din partea statului cat si din partea persoanelor particulare, frecventand din ce in ce mai mult cercurile artistilor deja consacrati.

            In anul 1857 porneste catre Roma si acolo va urma un drum catre Florenta, calatorii ce aveau ca nucleu dorinta de a realiza cateva picturi dupa opere deja cunoscute si mult apreciate din cadrul Galeriei degli Uffizi. Totodata, leaga si o stransa prietenie cu Edgar Degas. Doi ani mai tarziu o va intalni si pe aleasa inimii sale la Paris cu care insa nu se va casatori, dar iubirea lor va dura timp de 25 de ani, pana in momentul in care Alexandrina, iubita sa, moare.

            In anul 1864 primeste o medalie ca semn ca este distins pentru opera Oedip si Sfinxul, din partea Salonului Oficial, care se pare ca devine din ce in mai perceptiv la lucrarile sale. Patru ani mai tarziu devine si membru al juriului Grand Prix du Rome, pentru care concurase in tinerete, insa aceasta apartenenta nu-l va impiedica sa primeasca si critici nefavorabile pentru picturile Prometeu si Jupiter in Europa, critici care il vor face in cele din urma sa stea departe de expozitiile din Paris. Insa nu va renunta pentru nimic in lume la proiectele personale de mare amploare.

             In anul 1875 va primi si ordinul Legiunii de Onoare. Apogeul carierei sale il va atinge insa in anul 1876, atunci cand va participa la prestigiosul Salon cu patru picturi relativ mici, care poarte numele de Salomeea, Viziunea, Hercule si Vidra din Lerna si Sfantul Sebastian, fiind foarte apreciate de catre critici ca fiind tablourile cele mai reprezentative pentru vizionarism. Acest moment il va motiva si mai mult sa lucreze fara oprire. Incepe sa picteze tablouri mari cu teme din cadrul mitologiei greco – romane si deseneaza flori exotice, tropicale din Muzeul de Stiinte Naturale.

            In anul 1878, la Paris, in cadrul unei expozitii, va prezenta zece tablouri care ii vor mai aduce inca o distinctie, dar si asaltul cu oferte din partea colectionarilor. Participa la Salon pentru ultima data in anul 1880 cu picturile Galateea si Heloise, iar in anul 1888 urmeaza sa fie ales membru in Academia de Arte Frumoase. Dupa doi ani incepe sa si predea in cadrul Academiei si are aparitii din ce in ce mai dese in cercurile simbolistilor. Incepe insa sa isi transforme si casa in muzeu, aceasta fiind una dintre ultimele sale proiecte, incercand sa lucreze si la tabloul Lirele Moarte care in cele din urma nu va fi terminat.