Alti iudaizanti de prin partile Antiohiei serbau Pastele
duminica, dar aveau grija ca acea duminica sa cada totdeauna in cadrul
saptamanii azimilor iudaice, chiar daca, din cauza calendarului eronat al
evreilor, cadea inainte de echinoctiul de primavara. Cei care sarbatoreau
Pastele in acest mod, erau numiti Protopashiti.
Cei mai multi crestini din Egipt, Grecia si Apus,
sarbatoreau Pastele in aceeasi zi din saptamana in care a murit si a inviat
Hristos. Moartea lui Hristos era sarbatorita totdeauna in Vinerea cea mai
apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastile Crucii, iar Invierea in Duminica
urmatoare, care cadea totdeauna dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina care
urma echinoctiului de primavara, duminica pe care o numeau Pastile Invierii.
Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastelui au
creat controverse si dezbinari in unele Biserici. Pentru a se realiza o
uniformizare a sarbatorii Pastelui, in cadrul primului sinod ecumenic de la
Niceea, din anul 325, s-a stabilit: Pastile vor fi serbate totdeuna duminica.
Aceasta duminica va fi imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de
primavara. Cand data Pastelui iudaic (adica 14 Nisan) cade duminica, Pastele
crestin va fi serbat duminica urmatoare, pentru a nu fi serbat o data cu cel
iudaic, dar nici inaintea acestora.
Sinodul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelui din
fiecare an, va fi calculata de catre Patriarhia din Alexandria, iar aceasta o
va comunica, la timpul potrivit, si celorlalte Biserici crestine.
Data Pastelui depinde de doua fenomene
naturale: unul cu data fixa - echinoctiul de primavara, iar altul cu data
schimbatoare - luna plina. Aceasta din urma face ca data Pastilor sa varieze in
fiecare an, caci luna plina pascala apare in unii ani mai aproape de
echinoctiu, in altii mai departe de el.
Nici dupa Sinodul de la Niceea n-au incetat
deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii crestine, in ceea ce priveste
data serbarii Pastelui si din nefericire, nici astazi nu exista uniformitate in
aceasta privinta intre Apusul si Rasaritul crestin.
Aceasta situatie se datoreaza faptului ca bisericile
calculeaza data pentru serbarea Invierii lui Hristos dupa calendare diferite.
Mentionam ca la inceput s-a adoptat in toata crestinatatea calendarul conceput
de Sosigene, in anul 46. i.d. Hr., in vremea lui Iuliu Cezar. Deficienta
acestui calendar consta intr-o intarziere de 11 minute si cateva secunde fata
de calendarul astronomic. Astfel, la fiecare perioada de 128 ani aceasta
intarziere se ridica la o zi, iar la intervale mai mari de timp ea constituia o
problema in ce priveste stabilirea datei Sfintelor Pasti.
Prima indreptare a acestui calendar s-a facut
in anul 8 i. d. Hr., iar a doua indreptare s-a facut in anul 325 la Sinodul I
Ecumenic, fara a corecta metoda gresita de calcul a calendarului iulian. De
aceea, pana in secolul VI, crestinii din Rasarit si cei din Apus vor continua
sa serbeze la date diferite Sfintele Pasti.
In anul 540, Dionisie Exiguul a intocmit un calcul pascal
in deplin acord cu cel al alexandrinilor care incetul cu incetul a fost adoptat
in tot Apusul.
Aceasta unitate a durat pana la reforma papei Grigorie al
XIII-lea, care in anul 1582 intreprinde o a treia indreptare a calendarului,
suprimand cele 10 zile cu care el ramasese in urma si luand masuri de corectare
a metodei de calcul calendaristic pentru viitor, asa incat intarzierea de o zi
sa se petreaca nu la 128 ani, ci la circa 4000 ani. Aceasta reforma se cunoaste
sub numele de reforma gregoriana, iar calendarul s-a numit gregorian. Daca cele
11 minute si 14 secunde dau o zi in plus la 128 de ani, ne intrebam de ce s-au
eliminat doar 10 zile din calendar si nu 12 cat ar fi fost indicat prin
impartirea lui 1582 la 128. Raspunsul este limpede: pentru ca 2 zile fusesera
eliminate la anul 325 de catre sfintii parinti ai sinodului de la Niceea.
Pascalia lui Dionisie Exiguul nu a mai corespuns si
noului calendar - cel gregorian - asa ca din 1583, Rasaritul si Apusul n-au mai
serbat Pastele la aceeasi data decat doar din intamplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu