Giacomo Casanova (2 aprilie 1725)

          Giacomo Girolamo Casanova de Seingalt s-a născut in Veneţia, la 2 aprilie 1725. Era fiul unor actori. A fost crescut de bunica din partea tatălui care la 16 ani il înscria la seminarul Sf. Ciprian din Veneţia pentru a deveni preot. A fost exmatriculat pentru comportament scandalos. După moartea tatălui sau a fost un student strălucit si a studiat teologia, filozofia, chimia, matematica la Universitatea din Padova, a absolvit in 1742. După absolvire a plecat la Roma si a fost secretarul personal al unui cardinal, a fost simpatizat de Papa Benedict al XIV-lea. A fost nevoit să părăsească Roma după o poveste de dragoste si s-a întors la Veneţia după o călătorie la Napoli, Corfu şi Constantinopol. In 1750 se înscria in francmasonerie.

            A fost violonist, soldat, a publicat piese de teatru, romane, poezii şi pamflete, s-a ocupat de alchimie si ocultism, a fost condamnat de Inchiziţie pentru vrăjitorie, declaraţii blasfemiatoare şi aventuri amoroase cu calugarite. A fost întemniţat la palatul Dogilor in 1755 si i s-au confiscat manuscrisele. A reuşit sa evadeze si a plecat la Paris. Aici s-a amestecat in cercurile aristocratice, a sedus femei din înalta societate si a devenit una dintre figurile populare ale saloanelor pariziene. Era inteligent, fermecător, dar lipsit de scrupule. A reuşit sa strângă o avere iniţiind un sistem de loterie, a pierdut curând toţi banii si a fost acuzat de fraudă. A plecat din nou intr-o călătorie pentru a se eschiva de responsabilitate, si-a luat numele de Cavaler de Seingalt si a vizitat Olanda, Germania de sud, Elveţia, Franţa, apoi Florenţa si Roma. In Elvetia l-a cunoscut pe Voltaire, apoi pe împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei, regele George III al Angliei, Frederick cel Mare al Prusiei, Joseph II-lea al Austriei, pe Rousseau, Mozart, Goethe. La Berlin a refuzat un post in cancelaria lui Frederick al II-lea, a fost la Sankt Petersburg si Varşovia unde a fost primit favorabil, a fost exilat din Viena in 1767. A întreţinut o corespondenţă voluminoasă cu prieteni, cunoştinţe şi foste iubite.

            S-a întors la Veneţia când a avut din nou nevoie de bani si pentru a nu fi arestat a devenit spion al Inchiziţiei. A publicat in 1769 Confutazione Storia della governo del Veneto d'Amelot de la Houssay, încercând sa intre în graţiile guvernului veneţian, Lana Caprina (1772), Histoire de ma fuite des prisons de la République de Venise (1788, Isocameron (1788), Démonstration géométrique de la duplication du cube (1789).

            A fost bibliotecar al unui conte in Boemia si a scris in perioada 1791-1798 celebra sa autobiografie in 12 volume, imagine a Europei din secolul al XVIII-lea “Histoire de ma vie.”  Giacomo Casanova a murit la 4 iunie 1798, in Duchcov, Boemia (Cehia), la 73 de ani.