Giacomo Girolamo Casanova de
Seingalt s-a născut in Veneţia, la 2 aprilie 1725. Era fiul unor actori. A fost
crescut de bunica din partea tatălui care la 16 ani il înscria la seminarul Sf.
Ciprian din Veneţia pentru a deveni preot. A fost exmatriculat pentru comportament
scandalos. După moartea tatălui sau a fost un student strălucit si a studiat
teologia, filozofia, chimia, matematica la Universitatea din Padova, a absolvit
in 1742. După absolvire a plecat la Roma si a fost secretarul personal al unui
cardinal, a fost simpatizat de Papa Benedict al XIV-lea. A fost nevoit să
părăsească Roma după o poveste de dragoste si s-a întors la Veneţia după o
călătorie la Napoli, Corfu şi Constantinopol. In 1750 se înscria in
francmasonerie.
A fost violonist, soldat, a publicat piese de teatru,
romane, poezii şi pamflete, s-a ocupat de alchimie si ocultism, a fost
condamnat de Inchiziţie pentru vrăjitorie, declaraţii blasfemiatoare şi
aventuri amoroase cu calugarite. A fost întemniţat la palatul Dogilor in 1755
si i s-au confiscat manuscrisele. A reuşit sa evadeze si a plecat la Paris.
Aici s-a amestecat in cercurile aristocratice, a sedus femei din înalta
societate si a devenit una dintre figurile populare ale saloanelor pariziene.
Era inteligent, fermecător, dar lipsit de scrupule. A reuşit sa strângă o avere
iniţiind un sistem de loterie, a pierdut curând toţi banii si a fost acuzat de
fraudă. A plecat din nou intr-o călătorie pentru a se eschiva de
responsabilitate, si-a luat numele de Cavaler de Seingalt si a vizitat Olanda,
Germania de sud, Elveţia, Franţa, apoi Florenţa si Roma. In Elvetia l-a
cunoscut pe Voltaire, apoi pe împărăteasa Ecaterina cea Mare a Rusiei, regele
George III al Angliei, Frederick cel Mare al Prusiei, Joseph II-lea al
Austriei, pe Rousseau, Mozart, Goethe. La Berlin a refuzat un post in
cancelaria lui Frederick al II-lea, a fost la Sankt Petersburg si Varşovia unde
a fost primit favorabil, a fost exilat din Viena in 1767. A întreţinut o
corespondenţă voluminoasă cu prieteni, cunoştinţe şi foste iubite.
S-a întors la Veneţia când a avut din nou nevoie de bani
si pentru a nu fi arestat a devenit spion al Inchiziţiei. A publicat in 1769
Confutazione Storia della governo del Veneto d'Amelot de la Houssay, încercând
sa intre în graţiile guvernului veneţian, Lana Caprina (1772), Histoire de ma
fuite des prisons de la République de Venise (1788, Isocameron (1788),
Démonstration géométrique de la duplication du cube (1789).
A fost bibliotecar al unui conte in Boemia si a scris in
perioada 1791-1798 celebra sa autobiografie in 12 volume, imagine a Europei din
secolul al XVIII-lea “Histoire de ma vie.” Giacomo Casanova a murit la 4 iunie 1798, in
Duchcov, Boemia (Cehia), la 73 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu