Émile Zola a fost un
romancier francez, cel mai important exemplu al școlii naturaliste și o figură
majoră a eliberării politice a Franței.Născut la Paris, fiu al unui inginer
italian, Émile Zola și-a petrecut copilăria în Aix-en-Provence și a învățat la
Collège Burbon. La vârsta de 18 ani s-a întors la Paris unde a studiat la Lycée
Saint-Louis. După ce a lucrat în diverse posturi de funcționar mărunt a început
să scrie pentru coloana literară a unui ziar.
Controversat de la bun început, el nu și-a ascuns
disprețul față de Napoleon al III-lea al Franței, care s-a folosit de a doua
revoluție franceză ca de un vehicul pentru a deveni împărat.Mai mult de
jumătate dintre romanele sale sunt parte dintr-un ciclu ce poartă numele de Les
Rougon-Macquart. Având ca scenă cel de-al doilea imperiu francez, urmărește
influența eredității asupra violenței, alcoolismului și prostituției în două
ramuri ale unei familii, respectabilii Rougon și infamii Macquart, timp de
cinci generații.După propria mărturie „Doream să ilustrez, la începutul unui
secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate abține în goana de a
poseda toate bunurile pe care progresul le pune la dispoziție și care deraiază
din cauza propriului avânt; convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi
lumi.”Zola și pictorul Paul Cézanne au fost prieteni în copilărie și în
tinerețe, dar relația s-a răcit mai târziu din pricina descrierii fictive de
către Zola a lui Cézanne și a vieții boeme a pictorilor în romanul L'Oeuvre
(Opera, 1886).
Zola și-a riscat cariera și chiar viață pe 13 ianuarie
1898 când manifestul său J'acusse a fost publicat pe prima pagină a
cotidianului parizian L'Aurore. Ziarul era condus de Ernest Vaughan și Georges
Clemenceau, care au decis că acel controversat articol va avea forma unei
scrisori deschise către președinte, Félix Faure. J'accuse acuza guvernul
francez de antisemitism și de încarcerarea incorectă a lui Alfred Dreyfus.
Zola a fost judecat pentru calomnie pentru publicarea
manifestului J'accuse pe 7 februarie 1898 și a fost condamnat pe 23 februarie.
Zola a declarat că osândirea și deportarea pe Insula Diavolului a căpitanului
evreu Alfred Dreyfus a venit după o falsă acuzație de spionaj și a fost o
eroare judiciară. Cazul, cunoscut și ca afacerea Dreyfus a divizat Franța între
armata reacționară și biserică pe de o parte și societatea mai liberală pe de
altă parte. Consecințele s-au manifestat timp de ani de zile, încât la a o suta
aniversare a publicării articolului de către Émile Zola, cotidianul
romano-catolic francez La Croix și-a cerut scuze pentru antisemitismul
manifestat în timpul afacerii Dreyfus.Zola a fost un far călăuzitor pentru
Franța și scrisoarea sa a marcat un moment de cotitură în ceea ce privește
afacerea Dreyfus, ducând la redeschiderea cazului căpitanului și la achitarea
sa în cele din urmă. În timpul evenimentelor, Zola a fost acuzat de calomnie,
condamnat și i s-a retras Legiunea de Onoare.
Pentru a nu fi încarcerat el a fugit în Anglia. Zola a
murit la Paris pe 29 septembrie 1902 din cauza unei intoxicații cu monoxid de
carbon cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați, dar n-a
fost dovedit nimic. Inițial a fost îngropat în Cimetière de Montmartre din
Paris, dar pe 4 iunie 1908, la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele
sale au fost mutate în Panthéon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu