Oglinda inseamna reflexie. Ne vedem propria reflexie in oglinda si reflectam la ceea ce vedem. Ce e bun si ce ar mai trebui perfectionat? Oglinda ne raspunde la intrebari precum: cine sunt, cum ma privesc oamenii, ce ma influenteaza, ce-mi doresc in privinta muncii mele? sau cum mi-as putea transforma visele in realitate, ce obstacole – materiale, legale, imi stau in cale? Putem deveni mai buni chiar daca nici acum nu stam prea rau! Cu cat ne cunoastem mai bine pe noi insine, cu atat ne vedem mai clar atuurile si oportunitatile, iar asta cu siguranta ca ne ajuta sa devenim arhitectii propriului viitor.
De cate ori nu ati participat la un curs, sedinta, intalnire (importante)? Cati nu v-ati subliniat sau notat ideile principale si v-ati facut promisiunea de a nu uita nimic din ceea ce este acolo pe agenda! Cu siguranta ca mai toti facem asta, insa uitam dupa nici o saptamana aproape tot. Insa, sunt convinsa ca nu veti putea uita ceea ce intr-adevar conteaza!
Esenta este sa inveti ceea ce intr-adevar conteaza pentru tine – ceea ce nu ai putea uita nici daca ai vrea. Studiile nu au prea multe in comun cu adevarata invatare.
“Studiati mai putin si invatati mai mult.” Pe la 30 si ceva de ani o sa ti se para ca ai invatat multe in “viata asta”, dar intreaba-te acum daca ceea ce ai uitat a contat intr-adevar. Exista, vor exista cu siguranta atunci ... candva lucruri, fapte de care iti vei reaminti, ele vor fi multe.
Oglinda numarul 1 - Totul depinde de propriul tau punct de vedere
Felul in care te percepi tu determina culoarea “ochelarilor” prin care percepi realitatea. Felul in care te percepi influenteaza felul in care te vad ceilalti. Intentiile tale, deciziile pe care le iei in privinta ta, a celorlalti se intemeiaza toate, pe acea perceptie de sine. Pozitia pe care o adopti in viata si in cariera este foarte importanta. Aceasta idee este exprimata simbolic prin analogia “ferestrei”: este foarte importanta fereastra prin care privesti lumea din jur.
Oglinda numarul 2 – Intentii versus efecte
Aceasta oglinda te pune in fata unuia dintre cele mai importante instrumente ale liderului, comunicarea. Te va ajuta sa iti descoperi propriul stil de comunicare si efectele pe care le ai asupra celor din jur (unele pozitive, altele negative). Importanta comunicarii depinde de efectele produse.
Oglinda numarul 3 – Cand “pot” se transforma in “trebuie”
Pot sa imi recunosc stilul de lucru privind in oglinda mea. Dar apar atunci intrebarile: exista cumva vreun tipar in care imi abordez munca? ce element ma diferentiaza de ceilalti? ce ma limiteaza in anumite situatii? pot invata sa imi folosesc atuurile si sa imi controlez mai bine deficientele?
Binecunoscutul model al lui Daniel Ofman ne arata ca principalele insusiri pozitive ale unui individ cuprind in ele si defectele acestuia. Cineva care este activ si intreprinzator este perceput ca enervant daca exagereaza. Cineva care este calm poate da impresia ca este pasiv. Prin urmare, daca ne folosim excesiv o insusire, cadem intr-o capcana.
Slabiciunea fiecarui stil de viata este rezultatul direct al supradozei din acel stil.
Un psihiatru spunea ca “nevroza apare atunci cand ceva ce poate fi facut se transforma in ceva ce trebuie facut. Este de fapt un principiu valabil pentru orice insusire. Excesul (supradoza) din aceea insusire duce logic la o capcana.
Oglinda numarul 4 – O sursa de energie?
Aceasta oglinda ne arata ce rol important au sentimentele in viata si munca nostra cotidiana. A fi emotionat inseamna a fi miscat. Emotie si miscare au aceeasi origine etimologica. Sentimentele ofera oportunitati de a mobiliza oamenii. Succesul, depinde foarte mult de cat de bine invatam noi sa ne gestionam propriile emotii si pe ale celor din jur.
Nu numai faptele conteaza, ci si felul in care sunt percepute acestea.
Emotiile sunt indicii care ne semnaleaza ce cauta oamenii, ce pretuiesc si ce este important pentru ei. Emotiile nu sunt “virusi”, ci semnale care care ne avertizeaza ca un om are nevoie de ceva – asemenea luminitelor rosii de pe bordul masinii, care ne spun ca trebuie sa schimbam ceva. Cand ne intelegem necesitatile, pentru ca deslusesc corect emotiile provocate de acestea, abia atunci iti aduni energia ceruta pentru indeplinirea lor, extragand-o tocmai din acele emotii. Prin urmare, emotia este mobilizatoare.
Oglinda numarul 5 – Pana aici si nu mai departe?
Cum afli care iti sunt limitele? Cum procedezi efectiv in legatura cu ele? Ce faci cand te apropii de o astfel de limita? Cum delimitezi ceea ce poti realiza, ceea ce ti se permite sa realizezi si ceea ce este de dorit sa realizezi?
Cand sunt nemultumiti, oamenii au tendinta sa arate cu degetul. Par tentati sa arunce raspunderea asupra altora, ceea ce se numeste “atribuire externa”. Conditiile de munca proaste, colegii antipatici sau incompetenti, seful autoritar, clientii dificili sau atmosfera vicioasa, pentru toate acestea ii putem acuza pe altii! Dar o analiza atenta ne poate arata cine, ce vina are si ne ajuta sa ne plasam corect limitele.
Exista insa si un alt adevar: poate ca sursa nemultumirii noastre nu sunt colegii, clientii, managerul sau guvernul, ci insusi modul in care abordam noi o situatie. Cand suntem nemultumiti, este mult mai intelept sa ne analizam propria contributie, mai ales ca daca am astepta sa se schimbe toti cei din jur, am pierde prea mult timp si am deveni prea dependenti. Fiecare individ este direct responsabil pentru calitatea propriei vieti – rezultatele lui depind hotarator de “Factorul Eu”. Cei care nu se pot debarasa de starea de victima si care continua sa se planga de cei din jur trec prea usor cu vederea propria lor contributie, iar acest lucru ii impiedica sa influenteze ori sa schimbe intr-un fel sau altul situatia in care se afla.
Pentru astfel de oameni, exista foarte multi Tu si Ei, dar prea putini Eu. Totusi pentru o corecta evaluare a Factorului Eu, individul are nevoie de un bun comportament reflexiv. Dar ca sa poata reflecta la el insusi, ca sa indrazneasca sa-si priveasca propria contributie si rezultatele ei, au nevoie de de curaj si incredere in sine. Reflectia este utila, fiindca ii ingaduie creierului sa-si proceseze experientele anterioare si sa impinga lucrurile in directia corecta.
Oglinda numarul 6 – Cand crestem mari
Aceasta oglinda ne ajuta sa intelegem mai bine intrebarile despre povestea vietii si muncii noastre. Cum contribuie (sau nu contribuie) ceea ce tu si oamenii tai considerati ca e bine sau rau la mentinerea organizatiei pe calea cea buna? In ce fel este limitata capacitatea de schimbare a ta si a organizatiei de imaginea pe care o ai despre sine, despre cei din jur si despre lume?
Scenariul vietii este un fel de plan de a carui existenta nici nu suntem constienti.
Uneori ni se pare ca exista un “fir rosu” care trece prin toate intamplarile si experientele vietii noastre, ca si cum ar exista un plan invizibil care ne-o controleaza. Eric Berne numeste acest plan scenariul vietii. Acest scenariu – tiparul dupa care ni se desfasoara viata – ne da posibilitatea sa deslusim mai bine lucrurile pe care le vedeam si le traiam cand eram copii. In acest scenariu se ascunde un raspuns la intrebarea: ce face cineva ca mine impreuna cu cineva ca tine intr-o lume ca a noastra? Imaginea pe care o avem despre noi insine, despre ceilalti si despre lumea inconjuratoare ne influenteaza comportamentul. Scenariul vietii este un fel de plan de a carui existenta nici nu prea suntem constienti.
Scenariul vietii de zi cu zi cuprinde o lista de indicatii, o lista de interdictii, o lista de atribuiri si un program. Toate acestea sunt, impreuna, ingredientele povestii vietii cuiva.
Oglinda numarul 7 – Lucrul caruia ii dam atentie creste
Toti oamenii au nevoie de atentie, unii mai mult decat altii - este o nevoie biologica. Afectiunea, ca si alte forme de atentie, stimuleaza productia de hormoni ai atasamentului, necesari fiintei umane pentru a se feri de neglijare si pentru a se putea angrena in relatii sociale in care poate avea parte de intimitate emotionala. Tipul de atentie de care au nevoie oamenii variaza de la persoana la persoana. Fiecare individ are in el un fel de “termostat” pe care il foloseste pentru a-si regla “temperatura ambientala a atentiei” la nivelul potrivit. Daca unui om nu i se arata interes sau nu i se acorda atentie, dezvoltarea sa personala si profesionala este in pericol – lucru valabil nu doar pentru manageri, ci si pentru angajati.
In aceasta oglinda, ne intrebam ce putem face pentru a-i motiva pe cei de langa noi. Daca unui lucru i se acorda atentie, acesta se dezvolta. Care sunt aspectele carora li se acorda cea mai mare atentie in organizatia ta? Ce anume se dezvolta mai mult in acest moment?
Elevii au doua moduri prin care pot sa atraga atentia profesorului – ei pot fi sclipitori sau dificili. Elevii care nu sunt sclipitori, nici dificili, nu se prea bucura de atentie la scoala, iar lipsa de atentie ii afecteaza pe unii dintre ei foarte mult. Se simt ignorati si au senzatia ca nu sunt nici vazuti, nici auziti, ca nu-i cunoaste nimeni.
In privinta modului cum trebuie tratati oamenii si a atentiei care li se cuvine, cheia este oferita de termenul stroke (termen din analiza tranzactionala, inseamna unitate de recunoastere). Cel care l-a pus in circulatie este Eric Berne. Oamenii nu pot supravietui fara stroke-uri. Daca nu primesc stroke-uri pozitive (complimente, interes, grija), ei se multumesc sa primeasca macar dintre cele negative (observatii, critici, mustrari), numai sa nu fie total lipsiti de atentie. Pe scurt, oamenii prefera sa fie “batuti” decat “ignorati” de parca nici n-ar exista.
Oglinda numarul 8 – Indrazneste si risca
Ati luat recent vreo decizie care v-a incitat in mod deosebit? In ce situatie v-ati asumat un risc major? Ce oportunitati ati intrezarit cu acest prilej? Dupa cum arata cercetarile efectuate, factorii decisivi pentru succesul unui intreprinzator sunt personalitatea si competentele acestuia.
Oamenii intreprinzatori ies in evidenta prin faptul ca demonstreaza ca asumarea unor riscuri poate fi profitabila si nu doar pentru ei insisi, ci si pentru alti oameni. Curajul de a risca este considerat o insusire esentiala pentru un intreprinzator, dar dincolo de lumea acestuia, nu prea e privit ca o calitate.
Un fel de concluzie: Oricate calitati, oricata experienta ar avea seful, adjunctul si angajatii isi pun soarta in mainile altcuiva: proiectantul organizatiei. El este cel care a conceput-o special pentru proiectele pe care trebuie sa le faca. Configurarea si reconfigurarea insa sunt sarcini importante pentru manageri.
text inspirat din “Einstein si arta de a negocia”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu