Durere....

          "Paul Valery spunea că durerea este ceea ce simțim mai al nostru și mai străin de noi. Nimic mai adevărat. Această posesie de necontestat a durerii, prezența ei precum o sarcină nedorită o transformă în bastardul mileniilor. Și tocmai resp...ingerea ne apropie de ea. Când ne scufundăm într-o mlaștină ne zbatem pentru a scăpa, scufundându-ne mai adânc, mai repede. Secretul supraviețuirii constă în banalul letting go. Fără tremurat, fara palpitații. Fara membre însetate de viață. Același lucru se întâmplă și cu durerea. O împingem deoparte, îi întoarcem spatele, n-o recunoaștem.

            O tratam, o acoperim cu pansamente, o îndesăm cu pastile, o ungem cu creme, o îndulcim cu ciocolată și cu melodii, o încălzim cu dimineți de vară, o acoperim cu plapuma noaptea, așteptându-ne să nu o mai găsim în noi când ne trezim. Iar cruda dimineață o trezește odată cu noi. De ce ne ia prin surprindere? De ce nu știam că încă mai e acolo, că durerea nu poate fi amagită de către promisiunile somnului sau ale timpului?

            Biblia spune că omul a fost făcut din țărână. Însa trecerea anilor ne-a învățat că omul a fost făcut din țărână și durere. Eva nu a primit doar o coastă, a primit și durerea lui Adam. Și totuși, de unde provin diferențele între durerea la masculin și durerea la feminin?   Din cultură – rezultatul istoric al activității oamenilor pe pământ. Diferențele între noi doi, între femeie și barbat sunt fluturii născuți din coconul anilor plini de lupte, sudoare, domnișoare disperate, sclavie și curtezane. Diferențele s-au cristalizat în timp, iar fragilitatea mea a dus la vigoarea ta și invers. Învelișurile de satin ce-au învelit femeile le-au subțiat pielea, precum armurile au îngroșat-o pe cea a bărbaților. Papușile cu care m-am jucat m-au învățat manipularea, iar mașinile cu care te-ai jucat tu ți-au arătat ce înseamnă controlul și autoritatea.

          Durerea la feminin nu e ca o femeie. Nu e delicată, nu e subtilă, nu o auzi din capătul străzii, pașind pe tocuri, nu îi simți parfumul. Durerea la feminin e pumnalul înfis în spate în cel mai întunecat loc al aleii, unde nici câinii nu latră. Și pe lângă caracterul ei neprevăzut, mai are și atributul de a fi eternă. În cazul bărbaților însă, durerea nu îi ia pe nepregătite. Ei au fost crescuți cu cifre, nu cu basme, cu noroi, nu cu dantelă. Ei nu au sperat niciodată ca viața să fie frumoasă conform șablonului pe care umanitatea se straduiește să îl păstreze viu în mințile copiilor. Ei nu s-au hrănit cu speranță, ei și-au făcut din durere un prieten. Ei au scris marile romane ale suferinței omenești, ei au scris înțepătoarele melodii ale obidei. Ei au spus ceea ce nu vrea nimeni să audă. Însă în ciuda amiciției cu mâhnirea intrisecă, iubesc.

            Pentru a iubi, ai nevoie de mai mult curaj decât pentru un razboi. Pentru că în iubire nu vei gasi nicio tranșee. În iubire, sârma ghimpată vrea mereu să înțepe. Armele vor mereu să tragă. Sângele vrea mereu să curgă. Însă decizia unanimă de a opri focul ne-a adus aici. Sute de mii de oameni fac dragoste acum. Sute de mii se țin de mână. Sute de mii se sărută. Sute de mii o iau de la capăt. Sute de mii nu simt durerea."