Arthur Schopenhauer (22 februarie 1788)

            Arthur Schopenhauer a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "voinţei" în sfera reprezentării lumii şi în comportamentul uman. S-a născut la Danzig (astăzi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care îl destinase şi pe fiul său negustoriei. Împreună cu tatăl, face numeroase călătorii prin Europa. După moartea acestuia în 1809, începe mai întâi studiul medicinei la Universitatea din Göttingen, la care renunţă pentru a se dedica studiului filozofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher şi ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Iena şi, în 1813, obţine titlul de Doctor în Filozofie cu dizertaţia "Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului raţiunii suficiente" (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). În acelaşi an întâlneşte la Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor. În lucrarea apărută după aceea, "Despre vedere şi culori" (Über das Sehen und die Farben, 1816), expune propria sa concepţie în acest domeniu, în contradicţie cu opiniile lui Goethe.

            Sub influenţa lui Platon şi a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situează în problema teoriei cunoaşterii pe poziţia idealismului. Dar în cadrul acestei concepţii, Schopenhauer îşi susţine propriile sale vederi şi combate filozofia lui Hegel. Bazat pe achiziţiile ştiinţelor naturale, dezvoltă un punct de vedere original asupra fiziologiei percepţiei.

            După Schopenhauer, lumea exterioară există numai în măsura în care este percepută şi prezentă în conştiinţa omului, deci ca reprezentare. El nu este totuşi întru totul de acord cu Kant, care considera că "lucrul în sine" (das Ding an sich) ar fi mai presus de orice experienţă senzorială şi în consecinţă nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer susţine că Voinţa stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forţă lipsită de raţiune şi de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea şi istoria sunt lipsite de sens şi de o ţintă finală. Voinţa stă nu numai la baza acţiunilor omului, ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voinţa se manifestă în lumea animală ca forţă vitală şi ca impuls spre procreare. Această teorie asupra "primatului voinţei" reprezintă ideea centrală a filozofiei lui Schopenhauer şi a avut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influenţă crescândă asupra gândirii filozofice

            La apariţia operelor sale, Schopenhauer nu s-a bucurat de o atenţie deosebită. Mai târziu însă, mulţi s-au revendicat de la gândirea sa. În domeniul filozofiei a exercitat o influenţă deosebită asupra gândirii lui Friedrich Nietzsche, Henri Bergson, Ludwig Wittgenstein sau Emil Cioran, în literatură se recunoaşte influenţa lui Schopenhauer asupra operelor lui Lev Tolstoi, Mihai Eminescu, Marcel Proust, Thomas Mann sau Michel Houellebecq. În psihologie ideile sale au fost preluate de Eduard von Hartmann şi Sigmund Freud.

            "Nu există o înviorare mai puternică pentru spirit decât lectura vechilor clasici: îndată ce ai luat pe vreunul dintre ei în mână, fie numai pentru o jumatate de ora, te simţi îndată împrospătat, uşurat, purificat, înălţat şi întărit." - Arthur Schopenhauer