Wolfgang
Amadeus Mozart (Johannes Chrysostomus Wolfgangus Teophilus Mozart) s-a născut
la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat (germ.
Fürstbistum) ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (după
1804 devenit Imperiul Austriac). Tatăl lui, Leopold Mozart, era un talentat
violonist în orchestra de la curtea prințului arhiepiscop din Salzburg, și era
apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice. În registrul de botez, Mozart a
fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai
târziu, în Italia, și-a luat numele de "Amadeus", traducerea latină a
lui „Theophilus” („Iubitorul de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Wolfgang dă
dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie,
compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie
1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de
trei săptămâni, pentru "a arăta lumii acest miracol". Acest turneu va
dura 9 ani! Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang execută muzică la
clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă
la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un
lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne
un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și
Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în
Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni
de concerte. Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil
precoce.Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se
simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de
faptul de a fi un virtuos fără egal al pianului. Înregistrează primul mare
succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II
cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă
numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții,
improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în
extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute
publicului vienez.
La
4 august1782 se căsătorește cu Constanze Weber. La 1785 este vizitat de tatăl
său, Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacție
reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn:
"Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am
cunoscut". La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea
concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică
în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart !". În
această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație
la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o
piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric,
reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.
În martie 1790 dă ultimul său concert public,
interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat,
cu care obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui
Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală
recurentă cu insuficiență renală.
Cauza decesului nu este clară. Speculațiile
nu au lipsit, suspectându-se o otrăvire pusă la cale de rivalii lui, cum ar fi
fost Antonio Salieri. La 4 decembrie starea lui se ameliorează trecător, mai
lucrează la compoziția Requiem-lui, pe care nu va reuși să-l termine. Există
mărturii că Requiemul a fost comandat compozitorului de o persoană necunoscută,
care i-a venit în vizită fiind îmbrăcată în straie de culoare neagră. Persoana
a fost mai tîrziu identificată. Acesta era un slujitor al unui conte vestit.
Contele, pe numele Welsegg, avea intenția de a se interpreta Requiem-ul compus
de Mozart cu ocazia încetării din viață a soției sale, reclamând creația drept
o compoziție proprie. Despre această întîmplare Mozart nu a mai aflat. El era
convins că muzica și-o scrie pentru propria sa moarte. În ziua de 5 decembrie
1791, viața scurtă a lui Wolfgang Amadeus Mozart se stinge pentru totdeauna.
Avea numai 35 de ani. După un scurt serviciu divin la catedrala Sfântul Ștefan
(„Stefansdom”) din Viena, trupul neînsuflețit al lui Mozart este dus fără un
cortegiu de însoțitori (se pare că așa era tradiția la Viena), la cimitirul
Sankt Marx. Mottoul lui a fost " Mă simt cuprins de muzică. Muzica este in
mine".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu