Serghei
Alexandrovici Esenin s-a născut la 3 octombrie 1895 într-o familie de ţărani
din satul Constantinovo (astăzi, acest sat, îi poarta numele, Esinino), din
Rusia. A început să scrie poezii de la vârsta de nouă ani. Copilul minune al
literaturii ruse, în 1912, s-a mutat la Moscova unde s-a întreţinut muncind ca
şi corector la o tipografie. Un an mai târziu s-a înscris Universitatea de Stat
din Moscova, unde a studiat un an şi jumătate, ca student extern. În această
perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus şi devine un apropiat al
poeţilor Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev şi Andrei Beli.
În 1915, Serghei Esenin a publicat
primul său volum de poezii, Radumiţa, urmat curând de “Slujbă pentru morţi”
(1916). Poeziile sale despre dragoste şi despre viaţa simplă i-au adus un plus
de popularitate la acea vreme.
În 1916-1917, Serghei Esenin a fost
înrolat în armată. Crezînd că revoluţia Octombrie din 1917 va aduce o viaţă mai
bună, a susţinut-o pentru o perioadă scurtă, dar, curând, a fost dezamăgit şi
uneori chiar a criticat regimul bolşevic în poezii ca “Sumbrul Octombrie m-a
dezamăgit”, poezii interzise de comunişti.
În septembrie 1918, şi-a înfiinţat
propria editură numită "Compania de muncă a artiştilor cuvântulului din
Moscova."
Dăruit cu frumuseţe şi cu o fire
romantică, se îndrăgostea frecvent. Astfel, într-o scurtă perioadă de timp
(1913-1925), a fost căsătorit de cinci ori!
În primăvara lui 1925, un Serghei
Esenin foarte aerian o cunoaşte şi se căsătoreşte pentru a cincea oară, cu
Sofia Andreievna Tolstaia, nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să
îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o
lună. Cu două zile înaintea externării, de Crăciun (27 decembrie 1925), şi-a
tăiat venele de la mână, a scris un poem de adio cu propriul sânge, după care
s-a sinucis.
Ultimii doi ani din viaţa lui
Serghei Esenin au fost plini de rătăciri constante , dar a continuat să scrie
opere poetice de calitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu