Claudia Millian este o poetă,
publicistă, traducătoare şi autoare de teatru. A absolvit liceul la Ploieşti
continuându-şi studiile în Bucureşti, la Şcoala de Belle-Arte, apoi la
Conservatorul de Artă Dramatică (clasa Lucia Sturdza-Bulandra).Debutează în
ziarul ploieştean ,,Lumina'' cu poezia ,,Din trecut'' (1906). Foloseşte uneori
şi pseudonimul Claudia Cridim (împrumutat de la primul ei soţ, poetul şi
publicistul Christea N. Dumitrescu-Cridim).
Trăindu-şi adolescenţa şi tinereţea în ambianţa febrilă a
începutului de secol XX, ea, ca mulţi din liceenii şi studenţii timpului este
atrasă de mirajele mişcării simboliste, devenind una din prezenţele obişnuite
ale cenaclurilor şi revistelor cucerite de ideile înnoitoare, de ispititoarele
,,altceva'' şi mai ales ,,altcumva''. Împrejurarea de a fi frecventat cursurile
Şcolii de Belle Arte şi ale Conservatorului de Artă Dramatică reprezintă un atu
suplimentar, aşa după cum fascinaţia produsă asupra ei de poezia spectaculoasă
a lui Ion Minulescu va deveni preludiul unei împliniri de destin.
Fiindcă, visând la Cavalerul rătăcitor care intra în
Cetatea Poeziei cu neobişnuitele Romanţe pentru mai târziu, domnişoara cu ochii
catifelaţi şi umbriţi de nostalgii când îl întâlneşte pentru prima dată pe cel
ce spunea despre sine ,,Eu sunt o-mperechere de straniu/ Şi comun/ De aiurări
de clopot/ Şi frământări de clape/ În suflet port tristeţea planetelor ce-apun/
Şi-n cântece tumultul căderilor de ape" rămâne siderată de vraja
trubadurului. Cei doi se cunosc în anul 1910 în redacţia revistei Viitorul, Ion
Minulescu dovedindu-se vulnerabil la farmecele multaşteptatei (ca să folosim
chiar titlul unei romanţe a poetului). Iubirea lor a avut un farmec aparte. Se
simţeau făcuţi unul pentru altul, deşi au fost două firi diferite. Însă
dragostea care-i lega îi făcea să se armonizeze. Ea era spirituală şi
tolerantă, el era fermecător, teatral, boem şi avea un temperament de o mare
vitalitate. Aveau puncte de vedere comune. Luptau împreună sub acelaşi
stindard. Vor rămâne nedespărţiţi toată viaţa.Prin căsătoria lor se
pecetluieşte nu doar un destin uman, ci şi unul literar.
Printr-o stranie coincidenţă într-o zi aniversară a
căsătoriei, la 11 aprilie în 1944 Ion Minulescu moare în urma unui stop
cardiac, pe patul Spitalului Brâncovenesc, într-un Bucureşti ruinat de
bombardamente. Claudia Millian nu înseamnă însă, doar soţia lui Ion Minulescu.
Claudia Millian a fost o poetă de talent. Din păcate, aşa
cum s-a întâmplat şi cu Veronica Micle ori cu Agatha Grigorescu Bacovia,
posteritatea a abandonat-o în umbra idolului, socotind-o aprioric doar un fel
de muză literară. Şi aceasta pe nedrept, fiindcă fără a ignora reverberaţiile
poeziei lui Ion Minulescu în propriile versuri literatura ei ne dezvăluie un
timbru liric distinct şi distins. Aşa cum observa E. Lovinescu, poezia ei ,,produce o impresie de distincţie în care
perversitatea simţirii se atenuează în decenţa graţioasă a expresiei şi mai
ales în figuraţia exotică, distantă şi spiritualizată“.
Iar G. Călinescu, mai penetrant şi mai expresiv în
aprecierile lui, evidenţia ,,viziunea
decorativă a lumii, fastuoasă, exotică“, în care ,,versurile sunt desfăşurări de tapete şi de mătăsuri cu figuri de o mare
imaginaţie a coloritului“.
Unul dintre stegarii simbolismului românesc, Claudia
Millian nu scrie mult. Dar, ceea ce încredinţează foii imaculate este rodul
unui spirit modern şi a unei sensibilităţi feminine ajustate în tipare
simbolisto-decadente.
"Si-acum, de vrei,
raspunde-mi, gradina efemera,
Prin care trece moartea în
menuete fine,
Sub forma de femeie, de
cântec sau himera -
Raspunde-mi, masca rece, de
ce m-astepti pe mine?
Eu nu vreau sa beau cântul
orbitei obosite
Si n-astept gestul milei din
vechile icoane,
Nu vreau sa-mi dai parfumul
miresmelor trezite,
Nici floarea ce sucomba pe
torsuri de coloane.
Nu vreau sa-ti fur misterul
din ochi si de pe gura,
Nici sa repet cadenta
exodului trecut,
Ci dând nemultumirii putere
de secura,
Voi sparge forma veche a
statuiei de lut."
(Himera
- Claudia Millian-Minulescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu