Virginia Woolf (25 ianuarie 1882)

            Virginia Woolf (Adeline Virginia Stephen) a fost o scriitoare engleză, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești, cunoscută drept una dintre figurile moderniste literare de frunte ale secolului al XX-lea. Virginia Woolf s-a născut în Londra. Mama ei, o femeie frumoasă și renumită, Julia Prinsep Stephen se născuse în India în familia domnului John și Maria Pattle Jackson și mai tîrziu s-a mutat în Anglia cu mama ei, unde a fost model pentru pictorii prerafaeliți. Moartea bruscă a mamei în 1895, cînd Virginia avea 13 ani, și cea a surorii vitrege cu doi ani mai tîrziu, au dus la primile crize nervoase ale Virginiei. Moartea tatălui în 1904 a provocat cel mai serios colaps al ei și ea fost în scurt timp internată.

            Pe parcursul vieții, Woolf a fost bolnavă de schimbări bruște și periodice ale dispoziției și bolile care țin de astea. Deși această instabilitate a afectat deseori viața ei socială, activitatea ei literară a continuat cu mici pauze pînă la suicidul ei. După terminarea manuscrisului ultimului ei roman (publicat postmortum) Between the Acts, Woolf a cazut victimă depresiei asemănătoare cu cea pe care o mai avusese.

            Începutul celui de-al Doilea Razboi Mondial, distrugerea casei ei din Londra în timpul atacului prin surprinder și primirea rece a biografiei sale de către un prieten- Roger Fly, au agravat starea ei într-atît încît nu a mai putut să lucreze.Pe data de 28 martie 1941, Woolf s-a sinucis. Ea și-a îmbrăcat paltonul, i-a umplut buzunarele cu pietre și a intrat în rîul Ouse din apropierea casei sale, unde s-a înecat. Scena a devenit un leitmotiv al romanului Orele scris de Michael Cunningham, și a filmului realizat după roman. Trupul Virginiei Woolf a fost găsit abia pe 18 aprilie. Soțul ei a înmormîntat rămășițele ei icinerate sub un copac în grădina din Monk's House, casa lor din Rodmell, Sussex.
            În ultima ei scrisoare către soțul ei, scria: „Simt cert că înnebunesc din nou. Simt că nu putem trece din nou prin încă o astfel de stare groaznică. Și de data aceasta nu mă pot însănătoși. Încep să aud voci și nu pot să mă concentrez. De aceea fac ce pare să fie cel mai bun lucru. Tu mi-ai oferit cea mai mare fericire care poate să existe. Nu cred că un cuplu ar fi putut sa fie mai fericit pînă cînd a venit această boală teribilă. Nu mai pot lupta. Știu că îți stric viața, că fără mine vei putea lucra. Și tu o vei face, știu. Vezi, nici nu pot să scriu cum se cuvine. Nu pot citi. Tot ce vreau să spun e ca îți datorez ție toată fericirea vieții mele. Ai fost foarte răbdător cu mine și încredibil de bun. Vreau să spun asta- toată lumea o știe. Dacă cineva ar fi putut sa mă salveze, ai fi fost tu. Toate m-au părăsit cu excepția încrederii în bunătatea ta. Nu mai pot continua să-ți distrug viața. Nu cred ca doi oameni ar fi putut sa fie mai fericiți decît noi.”

            Ultima ei lucrare, Between the Acts face o totalizare și amplifică preocupările majore ale lui Woolf: transformarea vieții prin artă, ambivalență sexuală și meditațiile la tema trecerii timpului și a vieții, prezentate simultan în degradare și reînnoire - toate plasate într-o narațiune puternic fantezistă și simbolică care cuprinde aproape întreaga istorie engleză. Această carte este cea mai lirică din toate operele ei, nu numai în plan sentimental, dar și în cel stilistic, fiind în cea mai mare parte scrisă în versuri. Operele ei au fost traduse în mai mult de 50 de limbi, de scriitori de talia lui Jorge Luis Borges și Marguerite Yourcenar.

“Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori" - Virginia Woolf