"Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early
Show", a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire
la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar
fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase
sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de
pe pamantul Americii?"
Anne Graham, dupa ce a meditat
cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici
foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte.
Dansa
a raspuns foarte calm si explicit, precizand
urmatoarele: "Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am
gasit urmatoarele raspunsuri...
Cred - nu
cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat
de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar
Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile
noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul
Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman,
cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o
parte... Cum de mai indraznim noi oare sa-l cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca ii cerem
sa ne lase in pace? (In lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri
teroriste, atacuri armate in scoli, etc.)
Cred ca
totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa
devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent)
a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi
am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in
SUA...
Apoi,
cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa
nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am
spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar
trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar
afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis!).
Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus
O.K.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si
dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar
conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga
vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de
publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi,
exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a
lovi, a umili, etc.).
Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine
stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus
ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam
fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi
nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am
spus O.K.
Apoi, unii
dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor
privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din
noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata
sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge
bine.
Apoi, niste
libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de
respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva
a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi,
si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul
la libera exprimare.
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai
sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu,
violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile,
drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu
este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia
nimeni in serios, asa ca totul a mers
inainte.
Iar acum ne
intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele
de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe
ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de
ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si
culege.
Noi Ii
spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita
ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost
alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati
spus sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii il
dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge
tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne
indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat
cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu
spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in
Biblie.
Este ciudat
cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe
Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in
Dumnezeu......
E ciudat
cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.
E ciudat
cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum
focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu,
oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si
altora.
E ciudat
cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu,
dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la
locul de munca.
Este, in
sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru
Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii." (Interlocutoarea
a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).
Radeti?
Ar fi,
desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe
acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu
sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede
despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat
cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin
ceea ce crede Dumnezeu despre mine. "
Ce
credeti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu