Dumitru Staniloae a fost un preot, teolog, profesor
universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat
unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX. A lucrat
vreme de 45 de ani la traducerea lucrării "Filocalia
sfintelor nevoințe ale desăvârșirii" (în douăsprezece volume).
S-a
născut la Vlădeni ca ultimul dintre cei cinci copii ai lui Irimie și Rebeca
Staniloae, nepoată de preot. A urmat studiile secundare la liceul "Andrei
Șaguna" din Brașov și cele superioare la Facultatea de Litere din
București (doar primul an), continuând apoi cu Facultatea de Teologie din
Cernăuți .La Cernăuți a obținut doctoratul în 1928. Este trimis de mitropolitul
Nicolae Bălan la Facultățile de Teologie din Atena, Munchen și Berlin pentru a
se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și face călătorii de studii
și documentare la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor
suplinitor și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică
“Andreiana" din Sibiu. Predă Apologetică, limba greacă. A fost numit
rector al Academiei teologice. Este numit “Doctor Honoris Causa” al
Institutului ortodox Saint Serge din Paris în 1981 și este premiat la Londra cu
distincția onorifică “Crucea Sf. Augustin din Canterbury”, pentru merite
teologice și creștinești.
În 1990
devine membru corespondent al Academiei Române, iar din 1991 este membru de
onoare, în același an fiind numit Doctor Honoris Causa al Facultății de
Teologie din Atena. În 1992 primește titlul de Doctor Honoris Causa al
Universității din București.
Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.
Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reținut de Securitate alături de membrii mișcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ținut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.
Părintele
Staniloae, teologul cel mai de seamă pe care l-a dat lumii neamul românesc, era
înainte de toate un adevărat trăitor; viaţa sa se caracteriza prin smerenie şi
simplitate, în pofida faptului că stăpânea un discurs teologic academic care pe
mulţi i-ar fi putut arunca în braţele demonului mândriei. Viaţa şi opera
părintelui Stăniloae constituie un model, o călăuză spre mântuire pentru
generaţiile de azi, ca şi de mâine.
"Hristos este pentru mine totul. Este modelul de Om care a învins
suferințele pentru că le-a răbdat, și le-a răbdat nu pentru că ar fi fost
obligat să le suporte, ci pentru că le-a luat de bunăvoie ca să le învingă pe
Cruce pentru noi și ca să ne ajute și nouă să le învingem." (Dumitru
Staniloaie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu