Dimitrie Cantemir, domn
al Moldovei, a fost un autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf,
filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic şi scriitor român. Dimitrie
Cantemir s-a născut în localitatea Silişteni din comuna Fălciu, azi comuna
Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost
fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la
Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe
lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.
După moartea tatălui său, a fost domn al Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a
confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol pentru a-şi continua
studiile. Cu prilejul unui război turco-austriac, a efectuat o călătorie în
Europa Centrală, ajungând şi în Banat, la Timişoara. A avut astfel ocazia să se
convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare,
şi-a însuşit întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. S-a
căsătorit cu fiica lui Şerban Cantacuzino, Casandra, care i-a dăruit doi copii,
Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici
Cantemir.
Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Iaşi în
1710, având încredere în el, dar noul domn-cărturar a încheiat la Luţk în
Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat secret de alianţă cu Petru cel
Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă. În politica externă
s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi
încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost
un adept al domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a
fost împotriva transformării ţăranilor liberi în şerbi.A murit pe moşia sa Dimitrievka
la Harkov în 1723 şi a fost înmormântat în Rusia. Actualmente, osemintele sale
se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.
A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin
în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de
gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme
ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al
XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.
Opere principale:
Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul
sufletului cu trupul, scrisă în română şi tipărită la Iaşi în 1698. Această
operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim
disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir
sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un
stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale asupra condiţiei
biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să
alcătuiască o terminologie filosofică.
Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare
filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, un fel de
împăcare între ştiinţă şi religie, între determinismul ştiinţific şi metafizica
medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi
ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.
Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română
(1703 - 1705). Este considerată prima încercare de roman politic-social.
Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din ţările
române. Această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între
două principii, simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări,
proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.
Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi
descreşterii curţii otomane), redactată în latină (Historia incrementorum atque
decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714 şi 1716. În această lucrare,
Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a analizat cauzele
care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor
popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi
publicată în limbile engleză, franceză şi germană.
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai
întâi în latină dar tradus apoi de autor în română (1719-1722), cuprinde
istoria noastră de la origini până la descălecare. Susţine ideea cronicarilor:
originea comună a tuturor românilor. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie
Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi străine în limbile latină,
greacă, polonă şi rusă. Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în
latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu