Am fost sambata in Poiana!
Am mancat vata de zahar, o placere nevinovata a copilariei; In timp ce asteptam sa se prepare minunata panza de paianjen a aparut el.
Soricelul neinfricat...
Soricelul neinfricat...
Fara frica, a inceput sa se hraneasca dintr-un porumb care a fost lasat acolo de un om cu suflet bun....
Oare de ce noi nu reusim sa trecem peste frica, (teama, criza, sef idiot, sau ce mai este...) si sa ne hranim sufletul, mintea chiar si stomacul?
Zic ca ar fi ok sa ne infrangem frica!!!
Cum?
Poate incercam sa ne descoperim si apoi sa ne re-inventam.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu