Aventurile „boierilor-playboy”
De la dueluri si rapiri din dragoste, pana la desfrauri cu o mie de
femei
Viata sentimentala a boierilor de
odinioara, precum Scarlat Barcanescu, Ionel Isvoranusi Mateiu Caragiale ori ale
lui Mihail Kogalniceanu sau Alexandru Ioan Cuza ar fi putut colora cu succes
paginile tabloidelor de astazi.
Craii
începutului de secol XX isi condimentau viata cu dansuri si desfrauri cu tiganci
si cinzeaca de trascau, in zona Cismigiu. „O taverna din zona podului Cismigiu
era folosita ca loc de comemorare a orgiilor de catre aventurieri nocturni
precum Scarlat Barcanescu, cel care facea parte din generatia imediat urmatoare
regimului fanariot si care cultiva „arta” de a fi golan si de a cheltui banii parintilor
inca din timpul liceului. Invata pe-atunci la Sfantul Sava si obisnuia ca in
momentul in care ii cadea o fata cu tronc - iar asta se intampla des- sa se
dueleze pentru ea”, povesteste istoricul Adrian Majuru.
Provocat la duel
La
fel s-a intamplat si atunci cand consulul austriac Herr von Liehmann, prezent intr-o
vizita la Bucuresti, a curtat-o pe Elena Caragea, una dintre marile cuceriri
ale lui Barcanescu care, pentru a se razbuna pe nobilul strain ca s-a dat la
femeia lui a scris un pamflet defaimator la adresa sa, pe care l-a pus in
circulatie in timpul unui bal.
Dupa
ce i-a cazut si lui in mana un astfel de biletel, Liehmann l-a provocat la un
duel cu pistoale pe care tanarul crai l-a acceptat fara sa clipeasca. Lupta
urma sa se dea in Gradina lui Scufa, unul dintre cele mai traditionale locuri
ale vremii dedicate protipendadei bucurestene.
I-a fost frica sa apara
Toata
lumea a asteptat cu sufletul la gura duelul, doar ca Barcanescu, din lasitate,
nu s-a mai prezentat.
Cea mai mare isprava a lui Scarlat Barcanescu
a fost insa s-o rapeasca pe Elena Caragea in noaptea nuntii ei cu tanarul logofat
Ion Balaceanu si s-o duca la Barcanesti, un sat de pe langa Bucuresti.
„Pana
acolo a mers cu trasura, timp in care, pana la iesirea din oras descarca gloantele
unui revolver spre mirele lasat de izbeliste. O lupta care s-a lasat fara varsare
de sange. Ajuns in satul natal, acesta a luat cu forta un preot si l-a obligat
sa-i casatoreasca”, completeaza Adrian Majuru.
Ionel Isvoranu se uita sub fustele
femeilor
Un
alt playboy al inceputului de secol a fost si neinfricatul ofiter Ionel
Isvoranu, cel care avea o banda ce teroriza Capitala la acea vreme.
Dar si femeile, asta desi era casatorit
cu Maria Creteanu. La fiecare promenada organizata pe Calea Victoriei, Isvoranu
impreuna cu prietenii sai obisnuia sa le porunceasca vanzatorilor de ziare sa
le ridice fustele doamnelor, chit ca acestea erau insotite la brat de barbatii
lor.
Ionel Isvoranu agata femei pe Calea
Victoriei
„Era
preocupat sa admire de la mesele de pe trotuarul Caii Mogosoaiei ale cofetariei
Capsa, “acea expozitie de femei tinere si nostime” care isi savurau inghetata sau
prajitura din echipajele care circulau pe cea mai populata si populara artera a
vechiului Bucuresti”, povesteste scriitorul Constantin Balcabasa intr-una din cartile
sale.
Duel cu seful Jandarmeriei
Duelurile
din strada ale colonelului erau stinse, de fiecare data, de Jandarmerie, motiv
pentru care, Isvoranu, satul de interventiile militarilor, l-a provocat chiar
pe seful Jandarmeriei la duel, pe maiorul Fanuta.
Locatia aleasa a fost un pavilion de
la Baneasa. Inarmat cu o spada, Isvoranu si-a injunghiat adversarul, dar,
pentru ca era obez, cel din urma a scapat cu matele neatinse.
Mateiu Caragiale, „sclavul” blondelor
In
peisajul monden al acelor vremuri apare si mai tanarul Mateiu Caragiale, fiul
marelui dramaturg, cel care era cunoscut că „vana” doar femei mai mari si mai
bogate decat el, doar pentru avere. „Era un simplu boier de la tarace se visa
lord britanic si care cauta sa se imbogateasca de pe spatele femeilor cu care
umbla. In general, nu avea prieteni”, povesteste istoricul Dan Falcan.
Obsedat
mai mult de bani decat de femei, Mateiu Caragiale punea fiecare esec
sentimental pe seama lipsurilor financiare.
„Ca
amoruri o duc prost si cum sunt A¡ bout (fr.- la limita, n.n.) trebuie sa pelotez
o bona. Caut pe Mme Ionescu si n-o gasesc. Aci conservatorii sunt pe duca, eu ma
bucur, jubilez, Luca Sturdza si-a dat demisia din postul de sef de cabinet,
Vladoianu are niste ponturi mari. Acum am aflat ca facea curte domnisoarei Chamberlain.
E un mare ipocrit, eu ma fac ca nu inteleg nimic. Încolo ducem partida dubla si
suntem vesnic impreuna”, consemneaza acesta intr-una din paginile unei
scrisori.
I
se confesa des prietenului sau Boicescu nu doar despre problemele financiare, ci
ii inşira, detaliat, toate fanteziile lui.
„Am
o afacere galanta, iti voi da detalii cum iese ceva, sper zilele astea sa ating
tinta. As vrea sa grillez (de la fr. griller- a arde, n.n.) o cocota blonda -
foy de prince. E fina ca o arhiducesa si souple ca o liana. Iese numai in
muscal (trasura,n.n.). intr-o seara cand imi plimbam melancolia intr-un muscal
vertiginos la chaussA©e, am vazut-o. Pe loc i-am trimis o jerba de rose
printr-un bugomil (probabil termen folosit pentru a ilustra dispretul fata de
cineva anume, n.n.). As vrea sa o fac - cred si eu - dar A¡ l' il (fara a
cheltui, n.n.), fara bani. Sa vedem ce fac cu mignonna mea poimaine. Am o freza
de mec cu doua accroche-cours (inimi agatate, n.n.)."
„E deplorabil sa n-ai bani!” Aceasta lamentatie revenea adesea ca un lait motiv in corespondenta lui Mateiu Caragiale. “Eu sunt trist, foarte trist, vegetez oribil, caut parale, e un dezastru”, “Bani nu sunt, ponturi, in perspectiva, nimic...”
„E deplorabil sa n-ai bani!” Aceasta lamentatie revenea adesea ca un lait motiv in corespondenta lui Mateiu Caragiale. “Eu sunt trist, foarte trist, vegetez oribil, caut parale, e un dezastru”, “Bani nu sunt, ponturi, in perspectiva, nimic...”
Barbu Catargiu, desfrau in propriul
castel
Inainte
de a ajunge prim-ministrul Romaniei, sub domnia lui Cuza, Barbu Catargiu a avut
si el o tinerete zbuciumata, care a marcat viata mondena in sex al XIX-lea.
Spre deosebire de ceilalti crai, acesta nu era considerat „spaima mahalalelor”,
pentru ca isi crease un loc special, foarte select, in care ii cantau cei mai
buni lautari de la rasarit si pana la apus.
Catargiu se "dezmata" cu
femei intr-un castel
In
satul Maia, langa vechiul drum al postei de la Bucuresti spre Moldova se afla
mosia lui Catargiu. Aici a avut conac iar apoi si-a ridicat apoi un castel cu
52 de camere. Aici opreau boierii vremeii nu doar să discute politica, ci se insirau
trasuri nesfarsite pline de domnite cu rochii stralucitoare, mirosind a
parfumuri frantuzesti.
Drumul
pana in salile de bal se facea printre fantani si alei imprejmuite cu flori
exotice si pauni ce calcau trufas. De fapt, drumul pana la castel era legat de
drumul principal cu o alee lunga de un kilometru ce avea de-o parte si de alta
doar arbori exotici.
O
vrajitoare i-a prezis lui Barbu Catargiu ca va avea o cariera politica fulminanta,
dar si un sfarsit tragic. Ceea ce s-a si intamplat. A ajuns prim ministru si a
sfarsit rapus de glontele unui criminal care a ramas neidentificat. „La acea
data se specula ca relatia dintre Cuza si el devenisera atat de rece incat
domnitorul i-ar fi dorit moartea”, isi aminteste Falcan.
Kogalniceanu a avut aproape 1.000 de
amante
Despre
Mihail Kogalniceanu, un alt apropiat a lui Cuza, multi nu si-ar putea imagina, in
zilele noastre, ca ar fi putut cuceri aproape 1.000 de femei, daca ar fi sa ne
luam dupa contabilitatea pe care o tinea in acest sens intr-un jurnal intim.
„Mihail
Kogalniceanu nu rata nimic! Nici servitoare, nici doamne din lumea buna. Bantuia
chiar si cartierele rau famate, impreuna cu domnitorul Al. I Cuza in cautare de
femei”, relateaza istoricul Dan Falcan.
Autor
al volumului „Tainele inimii”, scriitorul vorbeste aici despre viaţa lui sentimentala
destul de complicata. Se casatoreste pana la urma cu Ecaterina Jora dar a stat
mereu sub semnul unor mari iubiri extraconjugale, cum a fost Raluca Lamotescu. O
tanara focoasa care s-a straduit 20 de ani sa i-l smulga familiei. Intre timp,
relatia dintre ei s-a depreciat din cauza geloziilor ei iar Kogalniceanu decide
sa se lase ispitit de farmecul a alte sute de domnite pana isi da sfarsitul obstesc
pe masa de operatie. A 11-a.
Amantele lui Cuza
Alexandru
Ioan Cuza este unul dintre domnitorii romani cunoscuti pentru relatiile
extraconjugale pe care le-a avut si despre care gazetarii din acele timpuri si
gurile rele au tot barfit. Un barbat inalt, frumos, spiritual, pasionat de
jocurile de carti, in jurul caruia se invarteau mereu femei frumoase.
Sotia
legala a acestuia era Elena Cuza, o gospodina, filantroapa si sobra. Felul ei
de-a fi i-a daunat insa mai tarziu, in relatia cu domnitorul. „Era ofiter, un
om de lume. Ii placeau tigarile si uneori si un pahar. Lui ii placeau damele si
distractia”, povesteste istoricul Dan Falcan.
Maria Obrenovici, o femeie cu multi
amanti
Primele ne intelegei cu sotia au inceput
prin 1852 cand Cuza a fost numit parcalab la Galati, iar numeroasele infidelitati
au devenit subiecte de barfa.
Astfel,
a cunoscut-o pe una dintre amantele sale, Maria Obrenovici, fiica unui
latifundiar despre care, istoricul Constantin Giurescu scria despre ea ca era „mai
frumoasa si mai feminina decat doamna Elena”.
Si
Dimitrie Bolintineanu spunea despre Cuza ca „iubea sexul frumos sau cel putin
avea reputatia asta” .Maria era mai tanara cu 10 ani decat sotia principelui. „Maria
Obrenovici avea si ea la randul ei multi amanti. Era rea de musca”, mai spune
Falcan. Pierzand batalia pentru amor, Elena Cuza a preferat sa caute linistea intr-un
exil lung la Paris.
Dupa
nenumarate scandaluri si presiuni facute de familia Elenei asupra ei pentru a
divorta, aceasta refuza si decide sa-i fie alaturi in continuare. Cuza a parasit
tara doar cu amanta, fara sa-si mai astepte si sotia. Elena a aflat abia la 26
februarie ca principele a ajuns cu amanta la Viena.
Se mai spune ca organizatorii
loviturii de stat de la 11 februarie 1866 au planuit lucrurile astfel incat sa il
surprinda pe Cuza in pat cu Maria Obrenovici.
Cuza
si Maria Obrenovici au avut si doi copii care, la inundatiile din 1865 au fost infiati
de Elena. Chiar Cuza a fost cel care i-a adus acasa spunand ca i-a gasit la
inundatii, ca sunt orfani si i s-a facut mila de ei.
De
asemenea, se spune ca si noaptea dinainte de abdicare si-ar fi petrecut-o cu
Obrenovici. O alta relatie cunoscuta de-a lui Cuza a fost cu Cocuta Vogoride,
sotia caimacamului Tarii Moldovei, Vogoride, si fata lui Costahe Conachi, mare
poet al Moldovei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu