Achille Claude Debussy a
fost printre cei mai influenti compozitori de la sfarsitul secolului XIX si
inceputul secolului XX. Povestea lui Debussy incepe in Franta, unde tanarul
muzician urmeaza timp de zece ani conservatorul din Paris, perioada in care se
perfectioneaza pentru a deveni un virtuoz al pianului. Dupa ce pica examenele
de pian, Debussy abandoneaza ideea unei astfel de cariere si se dedica
compozitiei.
Compozitor, pianist, dirijor si critic muzical, Claude
Debussy s-a remarcat destul de tarziu in viata muzicala a vremii lui. El a
compus foarte putin in anii de Conservator, nu avusese nimic dintr-un copil
minune, iar evolutia sa muzicala a fost extrem de lenta, dar, poate tocmai din
cauza asta, ferma si decisiva.
Aparitia creatiei muzicale a lui Claude Debussy naste un
curent absolut novator: impresionismul muzical. Impresionismul este o miscare
artistica, manifestata la inceput in pictura mai tarziu si in muzica, mai ales
in Franta, si care marcheaza desprinderea artei moderne de academismul
traditional. Impresionistii au creat o arta a reactiilor imediate, surprinzand
o anumita impresie asupra lumii si materiei.Putem afirma faptul ca muzica
impresionista se caracterizeaza printr-o scriitura nu neaparat liniara care
aduce multe succesiuni de mici impresii. Arta lui Claude Debussy, ca si a impresionistilor,
este cea a evocarii si nu a descriptiei, a sugestiei si nu a reprezentarii. “Se
poate oare reda misterul unei paduri masurandu-se inaltimea copacilor?" se
intreaba Claude Debussy.
Debussy este creatorul unui stil inovativ, cu o finisare
tehnica si cu un aer de natura poetica. Opera sa a constituit o evadare din
conceptele traditionaliste. A fost unul dintre cei mai importanti compozitori
ce s-a regasit in stilul impresionist, alaturi de Maurice Ravel.
Originalitatea lui C. Debussy vine din senzatia de
plutire pe care o lasa muzica sa. Armoniile insolite ce-i strabat creatia aduc
un suflu novator, prin ele conturandu-se impresionismul muzical. Ascultandu-i
creatiile, ne simtim transpusi intr-o alta dimensiune a muzicii, cu acorduri
poetice si note ce dau impresia de curgere, iar de multe ori chiar asa este; in
cazul pieselor pentru pian, armoniile mainii stangi sunt preluate de mana
dreapta si viceversa, intr-un continuu lant de intervale.
In preludiile si nocturnele debussiene respira lirismul
discret, voalat si emotiv prin dialogul vantului de apus cu marea jucausa,
caderea frunzelor moarte, seara inmiresmata de parfumul florilor, picaturile de
ploaie ce cad peste gradini, terasa inundata de luna, urmele pasilor in zapada,
miscarea domoala a norilor.
Muzica incepe acolo unde cuvantul este neputincios. Muzica
exista pentru a exprima inefabilul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu