Prezentul in zorii intelegerii. Fata nevazuta a Umbrei

             "La portile orasului, ca si-nlauntrul caselor, v-am vazut prosternandu-va in adorarea propriei voastre libertati. Asemenea sclavilor care se umilesc inaintea unui tiran, pe care il glorifica in timp ce el ii zdrobeste.

            Da, in gradina templului, ca si in umbra cetatii, i-am vazut pe cei mai liberi dintre voi ducandu-si libertatea ca pe un jug, purtand-o asemenea catuselor. Si inima-mi sangera de durere. fiindca voi nu veti fi liberi decat atunci cand insasi dorinta de a ajunge la libertate va fi pentru voi un ham si cand veti inceta a mai vorbi despre libertate ca despre o tinta, ca despre o desavarsire.

            Veti fi liberi in adevar nu doar cand zilele va vor fi fara de griji, iar noptile fara dorinte ori fara chinuri.

            Ci, mai degraba, cand aceste lucruri va vor cuprinde viata si cand va veti ridica deasupra lor goi si fara de piedici

            Dar cum va veti ridica desupra zilelor si noptilor, daca nu veti rupe lanturile cu care, in zorii intelegerii, v-ati si incarcat ora amiezii?

            Intr-adevar, ceea ce numiti libertate este cel mai puternic dintre lanturi, cu toate ca verigile-i stralucesc in soare, luandu-va ochii.Si ce sunt acestea daca nu fragmente din voi insiva, pe care vreti sa le indepartati spre a deveni liberi? Or, daca e nedreapta legea pe care voiti a o aboli, aceasta lege a fost scrisa cu insasi mana voastra pe propria frunte. S nu o veti putea sterge, arzandu-va cartile legilor, nici spaland mintile judecatorilor, chiar daca veti revarsa asupra-le nesfarsirea marii

            Iar daca e un despot pe care voiti a-l detrona, luati aminte mai intai daca tronul acestuia a fost definitiv distrus in inima voastra. Fiindca, spuneti-mi, cum ar putea un tiran sa-i domine pe cei nobili si mandri, daca n-ar exista o tiranie in propria lor libertate si o umilinta in propria lor mandrie?

            Si daca exista o ingrijorare pe care voiti a o alunga, aceasta a fost aleasa de voi insiva mai degraba decat v-a fost impusa. Iar daca exista o frica pe care vreti a o risipi, locul acesteia este in inima voastra si nu in mana temutului tiran.

            Dar cum va veti ridica deasupra zilelor si noptilor voastre, daca nu va veti rupe lanturile cu care, in zorii intelegerii voastre, v-ati si incarcat ora amiezii?

            Intr-adevar, toate lucrurile amestecate sunt in firea voastra intima intr-o constanta semi-imbratisare, cele dorite cu cele nedorite, cele ce va repugna cu cele nespus de placute. Acestea, toate laolalta, in voi salasluiesc - lumini si umbre - perechi in stransa unire. Iar cand umbra se destrama si dispare, lumina care intrazie devine umbra unei alte lumini. Si, astfel, libertatea voastra devine ea insasi piedica unei si mai mari libertati."

(Kahlil Gibran – Despre Libertate in Profetul)