George Bernard Shaw a fost
un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925,
considerat de unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă
engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de
piese de teatru, cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.
S-a
născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcționar. Întrucât resursele
materiale ale părinților erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la
universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că "nu
prea avea ce să învețe acolo". La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra și
își încearcă forțele în gazetărie și literatură. Primul său roman "Lipsă
de maturitate" i-a fost respins de editura "Chapman and Hall".
Atras de mișcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii
"Societății fabienilor",din care s-a format mai târziu partidul
laburist englez.
Scrie un mare număr de articole și pamflete pe teme sociale și
politice, remarcându-se ca publicist cu un stil caustic și combativ. În
opoziție cu dramaturgia superficială a epocii, Bernard Shaw l-a luat ca model
pe Ibsen, în care vedea pe unul dintre cei mai mari maeștri ai artei realiste.
Dar spre deosebire de Ibsen, al cărui teatru avea mai mult un caracter tragic,
Shaw era înclinat spre umor și satiră, creând situații care uimesc la început
prin caracterul lor neobișnuit. Oricât de paradoxale ar fi însă, ele conțin, în
fond, conflicte din viața reală, redate de autor cu multă finețe. Shaw smulge
măștile, dezvăluind contradicțiile flagrante ale vieții. În majoritatea
pieselor lui, problema este pusă și rezolvată nu prin acțiune, ci prin
replicile spirituale ale personajelor, care vorbesc deschis despre diferite
aspecte din viața societății.
Procedeul preferat al scriitorului este
paradoxul. Sub masca unui bufon, el caută astfel să expună publicului adevăruri
amare, îmbrăcându-le în forma unor paradoxuri pline de haz. Shaw arată că
de-a-lungul secolelor au fost create tot felul de iluzii romantice pentru a se
înfrumuseța realitatea. Ori, scopul pe care și l-a propus el în "Piesele
plăcute" a fost tocmai de a spulbera aceste iluzii, de a sădi în oameni o
concepție lucidă asupra diferitelor fenomene ale vieții.
Popularitatea lui a crescut
cu fiecare nouă piesă, iar la sfârșitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel
mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la
sfârșitul vieții să participe la viața social-politică. Poziția lui era
ambiguă, salută revoluția socialistă din Rusia și se declară entuziast după
vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste,
în același timp condamnă regimurile totalitare și este adept al democrației. A
murit în 1950 la vârsta de 94 de ani în reședința sa din Ayot Saint Lawrence.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu