Sergiu Celibidache, unul din
cei mai de seama dirijori ai lumii, o personalitate marcanta, dar si
controversata, pentru care a asista la un concert insemna sansa de a trai
momentul in care “ia nastere muzica”. “Dirijorul nu este neaparat muzician, dar
el poate sa fie si muzician. Un om care face ordine in orchestra, pentru ca
instrumentele sa cante deodata, sa nu devina nici unul prea strident si sa ia
nastere o oarecare functie muzicala – asta inca nu inseamna muzica. Este doar
premisa care face posibila nasterea muzicii”, spusese candva Sergiu
Celibidache. In opinia sa muzica nu “este”, ea “devine”, muzica trebuie lasata
sa ia nastere. Si ea ia nastere si se consuma in momentul respectiv, de fiecare
data din nou.Acesta este si motivul pentru care Celibidache a detestat
inregistrarile, discurile fiind pentru el doar niste “clatite cantatoare”. El
s-a opus cu vehementa comercializarii muzicii. “Un disc nu face decat sa
strice, pe disc, spunea marele maestru al artei dirijorale, se pastreaza tot
numai esentialul nu”.
Timp de 40 de ani nu au existat inregistrari din
concertele sale, cu foarte putine exceptii pentru ca abia dupa moartea
muzicianului de geniu sa apara pe piata numeroase CD-uri. O exceptie: el a
permis unele inregistrari video, mai cu seama cele cu simfoniile bruckneriene,
care atesta acea interactiune dintre dirijor si orchestra.Celibidache este
considerat un talmacitor desavarsit al compozitiilor bruckneriene.
In cartea sa “Celibidache, celalalt maestru”, aparuta in
1995 la Editura müncheneza Piper si trei ani mai tarziu in traducere la Editura
Vivaldi din Bucuresti, autorul Klaus Umbach descrie un moment in care
Celibidache dirija, stand pe scaun: “Celibidache domneste si cand sade. Aici,
sus, el construieste, din mii de note bruckneriene, catedrale sonore”.In cei 17
ani cat a detinut conducerea orchestrei Gasteig din München, Celibidache a
reusit sa-si atinga obiectivul propus initial, anume s-o transforme intr-un
“Weltorchester”, un ansamblu de rang international.
Dar visul tanarului Celibidache fusese acela de a ajunge
seful Filarmonicii din Berlin. Aici a inceput cariera sa artistica. Dupa ce a
studiat matematica la Iasi, urmand apoi cursurile Politehnicii bucurestene,
Celibidache a ajuns in 1936 la Berlin unde a studiat filosofia si a urmat si studii
muzicale.Pe 29 august 1945 a dirijat primul sau concert la pupitrul de
Filarmonicii berlineze dupa ce lui Wilhelm Furtwängler i se interzisese sa-si
continue activitatea acuzat ca a lucrat pe timpul celui de-al treilea Reich,
facand astfel jocul regimului nazist. Pana la clarificarea invinuirilor, de
altfel nefondate, ce i s-au adus batranului maestru, Celibidache a condus
orchestra din capitala Germaniei ad interim pana in 1952.Cu Filarmonica
berlineza, tanarul dirijor roman a sustinut peste 400 de concerte. Aceasta in
doar sapte ani. Furtwängler, marele sau idol, a revenit la Berlin in 1952. Cei
doi ani cat s-a aflat la conducerea orchestrei berlineze au fost insa marcati
de intrigi, de permanente neintelegeri cu membri Filarmonicii dar si de un fel de
invidie pe care a nutrit-o la un moment dat fata de tanarul dirijor roman.
Wilhelm Furtwängler s-a stins din viata pe 30 noiembrie 1954 si Celibidache
si-ar fi dorit enorm sa devina urmasul acestuia. Dar in locul sau a fost numit
un alt tanar cu talent iesit din comun, austriacul Herbert von
Karajan.Celibidache a regretat pana la sfarsitul vietii ca a fost nevoit sa se
desparta de Filarmonica din Berlin. Asa se explica si faptul ca a refuzat sa
mai lucreze cu orchestra Berlinului occidental. Abia mult mai tarziu, la
insistentele presedintelui de atunci al Germaniei, Richard von Weizsäcker,
Celibidache a acceptat sa sustina doua concerte la Berlin, cu Simfonia a 7-a de
Bruckner, doua concerte de binefacere pentru copiii din Romania. In tara,
Sergiu Celibidache a revenit la scurt timp dupa prabusirea regimului ceausist,
in februarie ’90, unde a avut parte de o primire triumfala.
Sergiu Celibidache, nascut la Roman, langa Iasi, in 1912,
a fost o personalitate puternica, adulat si deopotriva contestat, un om cu un
simt muzical deosebit, cu un auz formidabil, un perfectionist.Prin firea sa
impulsiva insa, prin franchetea cu care se adresa adesea celor din jur, prin
duritatea uneori si atacurile lansate la adresa colegilor, membrilor orchestrei
pe care o dirija sau a studentilor pe care-i indruma, a reusit mereu sa incinga
spiritele. Chiar si münchenezii, care l-au ales “cetatean de onoare al
orasului”, erau pro si contra Celibidache. Pe 14 august 1996, cu doar putin
timp inainte de a concerta la Sankt Florian, cu prilejul implinirii a 100 de
ani de la moartea lui Anton Bruckner, s-a stins din viata Sergiu Celibidache la
resedinta sa de langa Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu