In anul 332 i.Hr., intr-un
satuc de pescari, Alexandru cel Mare fonda orasul Alexandria. Dezvoltarea
exploziva a cetatii a facut ca, la moartea imparatului, urmasul acestuia,
Ptolemeu Soter, presat de desele naufragii care aveau loc in Alexandria, sa
ordone construirea unui far pe masura portului. Ridicarea celui mai inalt far
din lume i-a revenit arhitectului Sostrate din Cnid, care a ales drept locatie
o mica insula din apropierea portului – Pharos (de unde numele de Far).
A fost construit intre 285 si 247 i.Hr. In momentul
finisarii, Ptolemeu dispunea de o cladire formata din trei corpuri suprapuse,
retrase succesiv: la baza era un plan patrat, la mijloc unul octogonal, iar in
varf unul cilindric. Alcatuit in intregime din granit imbracat in marmura alba,
Farul avea o inaltime de 110 metri si era cel mai mare din lume. Acest record
nu a fost egalat niciodata. In jurul Farului s-au nascut nenumarate legende.
Astfel, se spune ca de teama unui posibil atac prin surprindere, Ptolemeu a
incartiruit in garnizoana de la postamentul Farului sute de arcasi, dupa care a
zidit usile, nepermitandu-le acestora sa mai iasa vreodata. Oglinda pentru
semnalizare, faurita din bronz lustruit, se spune ca a fost conceputa de
invatatul grec Arhimede.
Istoricul evreu Flavius Josephus mentioneaza ca lumina
Farului putea fi zarita de la o distanta de 300 de stadii, adica de la
aproximativ 57 de kilometri. Alti scriitori antici pretind ca in oglinda lui
Arhimede, in zilele cu cer senin, se putea zari Bizantul – care se afla la
1.250 de kilometri distanta de Alexandria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu