Paul Cezanne (19 ianuarie 1839)

          "Cezanne este maestrul nostru, al tuturor", spunea Henri Matisse. Pictorul francez Paul Cezanne, de la nasterea caruia se implinesc astazi 172 de ani, a fost considerat cel mai mare inovator al picturii la sfarsitul secolului al XIX-lea.In timpul vietii, contemporanii au incercat sa-i fructifice experienta. Lui Cezanne ii datoreaza mult Vincent Van Gogh, dar si Paul Gauguin, iar simbolistii, prin Maurice Denis, vad in Cezanne pe unul dintre maestrii lor. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor si directa sa referire la formele geometrice au facut ca pictura lui Cezanne sa reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioada a acestei a doua orientari fiind numita de catre unii teoreticieni ai artei "faza cezanniana". Opera lui Cezanne, sinteza ideala a reprezentarii naturaliste, marcheaza cu pregnanta evolutia artei moderne, al carei limbaj o revolutioneaza in directia unor experiente neasteptate.

            Nascut in apropierea Marsilliei, 19 ianuarie 1839. La Aix-en-Provence, intr-o familie instarita. Primii ani de scoala sunt amprentati de prieteniile pe care le-a legat cu Emile Zola, Jean-Baptiste Baille şi Louis Marguery. Mai tarziu, in capitala Frantei, Paul Cezanne este cel care va rata examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase. Lucru bizar, mai ales pentru unul din marii precursori ai picturii moderne. Pentru cel care este socotit puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioada a acestei ultime orientari fiind numită de catre unii teoreticieni ai artei "faza cezanniana".

            Pictor impresionist, Cezanne va expune pe panza cu exactitate ceea ce ochiul sau a perceput in natura, intr-o forma unica de masa, spatiu si culoare. Cateva din temele picturii sale: jucatorii de carti, naturile moarte cu fructe sau femeia care se scalda. Picturile sale din perioada 1865-1870 sunt marcate de personalitatea sa puternica, lucru reflectat in subiectele alese, marcate de violenta, redate printr-o fantezie a culorilor dure, grele, chiar sumbre.

            Recunoasterea sa ca pictor este un eveniment al anului 1895, cu ocazia inaugurarii unei expozitii de arta realizate cu ajutorul negustorului de tablouri Ambroise Vollard. Mai tarziu isi va cumpara un atelier in afara orasului natal, iar in 1904 va expune la Salonul Oficial de toamna. La 23 octombrie 1906, la varsta de 66 de ani, in urma unei pneumonii grave, viata celui a carui opera constituie un model pentru generatiile care au urmat se stinge.