"M-am nascut intr-un ceas de poveste, cu zambetul pe
buze si privirea indreptata spre cer incercand sa zaresc Luna. Am primit de la
inceput o pereche de aripi cu care mi s-a spus ca intr-o zi am sa pot zbura. Nu
am stiut atunci ce sa fac cu ele, cred ca nici nu am inteles ce rost aveau, asa
ca le-am pastrat, avand grija sa le sterg duios de praf in fiecare zi si sa le
managai , sperand ca intr-o zi am sa le folosesc.

Cateodata ma
transform in ploaie si cad in stropi micuti si calzi pe mainile tale. Te uiti
mirat spre cer si te tot intrebi de ce nu sunt nori, de cand ploua Soarele?
Apoi zambesti adunand cu grija fiecare picatura din mine, incercand sa ma
recompui. Pentru a cata oara?
Cand vine
toamna sunt o frunza ce nu vrea sa cada, ma incapatanez sa raman lipita de
ramul indoit de vant, iar vara sunt roua de pe cel mai rosu mac din campul
salbatic, sau poate sunt macul. Daca m-auzi cantand, sunt cantecul unui anotimp
ce va sa vina, iar cand va fi venit voi fi deja un altul. Sa ma cauti mereu…
Apoi, spre
seara devin Luna, de ceva vreme sunt o Luna patrata. Se mira cei care se plimba
la ore tarzii, se uita ciudat bucurandu-se in acelasi timp de lumina pe care
le-o trimit, alba si calda, din toate colturile mele. In jurul meu, stelele se
transforma pe rand intr-un cer nesfarsit de patrate. Si ele…?
In rest,
sunt o poveste de dragoste si de dor, un cantec fara sfarsit, un copil al
timpului, o lumina lina, sau focul care arde cu flacari indreptate spre cer sub
forma unor semne de semne de-ntrebare. Trec prin viata cantand si zambind,
nimic nu e prea mult, nimic nu e prea putin, nimic nu e prea greu. Imi place sa
traiesc, imi place sa rad, imi place sa iubesc. Sunt simpla, sunt eu..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu