Bradul de Craciun

          Traditia bradului de Craciun se presupune ca isi are originea in Germania, la mijlocul secolului VIII d.Chr.Intr-o straveche legenda, se poveste cum misionarul si calugarul benedectin britanic Sfantul Bonifaciu tinea o predica despre nasterea Domnului in mijlocul unui trib de druizi germanici din apropierea localitatii Geismar. Pentru a-i convinge pe pagani ca stejarul nu este un arbore sacru si inviolabil, "apostolul Germaniei" nu a stat mult pe ganduri si, cu lovitura napraznica de secure, a despicat de la radacina un astfel de copac, iar din centrul lui s-a ivit, ca prin minune, un tanar bradut. Sfantul Bonifaciu a avut o revelatie si le-a spus druizilor ca acest pom cu ramuri mereu inverzite indreptate catre ceruri este de fapt arborele sfant, pomul copilului Iisus, simbolizand puritatea noii credinte si promisiunea unei vieti eterne. El i-a sfatuit pe pagani ca, incepand din acel moment, sa ia bradul din mijlocul salbaticiei, sa il aduca in casele lor si sa-l impodobeasca cu darurile simbolice ale dragostei si bunatatii.

            Istoria moderna a pomului de Craciun dateaza din Germania secolului XVI .In anul 1561, in Alasacia, se drecreta cu strictete ca "nici un orasean nu are voie sa detina mai mult de un brad de Craciun, a carui lungime nu trebuie sa depaseasca opt picioare". Ornamentele pomului de Craciun din acea vreme constau din "trandafiri din hartie de diferite culori, mere, biscuiti, poleiala si dulciuri".

            Traditia moderna este, de asemeni, legata de arborele paradisului inrodit cu mere, prezent in piesele religioase medievale, decoratiunile simbolizand prescura din ritualul bisericesc. In legenda crestina, se povesteste ca pomul vietii din gradina raiului ar fi fost de fapt un brad. Atunci cand Eva a cules din el fructul oprit, frunzele si florile pomului s-au scuturat, in ramuri neramanand nimic altceva decat tepi. Se spune ca numai in noaptea din ajunul nasterii lui Iisus bradul infloreste din nou, intr-o bogatie de culori asemanatoare podoabelor din pomul de Craciun.

            Succesul de care s-a bucurat bradul de Craciun in tarile protestante a fost sporit de o legenda atribuita chiar lui Martin Luther.Se spune ca acesta ar fi asezat pentru intaia oara o lumanare aprinsa intr-un pom de Craciun. Intr-o seara senina de iarna, in vreme ce se indrepta catre casa, compunand in minte o predica, el a fost impresionat de stralucirea stelelor intrezarita printre brazi si a incercat sa refaca acesta scena mirifica in mijlocul familiei, aducand un pom in mijlocul casei si impodobindu-i ramurile cu lumanari aprinse.

            Intr-o alta legenda, se povesteste ca in noaptea nasterii copilului Iisus, tot ce este viu, inclusiv flora si fauna, s-a indreptat catre Betleem, aducand daruri de pret. Toti pomii fructiferi, precum maslinul si curmalul si-au oferit drept cadouri fructele, dar bradul, neinzestrat cu nici un dar, a fost impins la pamant si ascuns vederii de imbulzeala celorlalti copaci. Un inger, induiosat de acesta intamplare, a poruncit catorva stele sa coboare pe pamant si le-a asezat in ramurile delicate ale bradului. Aunci cand copilul Iisus a zarit minunatul pom impodobit cu luminite, el a zambit si l-a binecuvantat, proclamand ca acest copac va trebui sa fie intotdeuna ornat cu lumini in prajma Craciunului, astfel incat toti copii sa se bucure de privelistea lui.

            Intr-o veche poveste crestina se istoriseste ca atunci cand sfanta familie era urmarita de soldatii lui Irod, o multime de plante s-au oferit sa le dea adapost. Printre acestea s-a aflat si bradul. Intr-un moment in care Maria era prea obosita pentru a-si continua drumul, famila a facut un popas la marginea unei paduri. Un batran si incovoiat brad i-a invitat sa sa se odihneasca inauntrul trunchiului sau, apoi si-a strans ramurile, pastrand astfel famila in siguranta pana cand soldatii au depasit acele locuri. Copilul Iisus a binecuvantat copacul, iar forma micii sale maini a ramas pentru totdeuna imprimata in fructul pomului, in conul bradului. Daca un astfel de con este taiat de-a lungul partii sale inalte poti zari urma mainii lui Christos !

            Atunci cand crestinismul a ajuns pe taramurile Europei de nord, se spune ca trei personaje reprezentand virtutile crestine au pogorat din ceruri pentru a aseza luminile pe ramurile celui dintai pom de Craciun. Cele trei virtuti, Credinta, Speranta si Caritatea, au cercetat indelung inainte de a gasi un brad la fel de inalt precum speranta, tot atat de maret precum credinta si dragostea, si cu o frumusete aidoma caritatii. Cautarile lor au luat sfarsit in padurile din nord, loc unde au gasit, in cele din urma, copacul potrivit. Aureolat de stralucirea stelelor, acesta a devenit cel dintai pom de Craciun.

            In unele tari europene, precum Italia, locul bradului a fost luat de diverse structuri piramidale. De fapt, profilul triunghiular al bradului a fost descris de-a lungul vremii ca simbolizand Sfanta Treime formata din Dumnezeul Tatal, Fiul si Sfantul Duh.