Liviu Rebreanu (27 noiembrie 1885)

          Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885, in satul Tirlisiua, judetul Bistrita-Nasaud. Este primul dintre cei treisprezece copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si al Ludovicai, ambii descendenti ai unor familii de tarani liberi (“graniceri") de pe Valea Somesului. Isi face studiile gimnaziale in Nasaud si Bistrita, apoi scoala militara in Sopron. In 1898 indragostit in clasa a IV-a de liceu, scrie “intiia si ultima poezie". In 1906 absolva Academia Militara “Ludoviceum" din Budapesta si activeaza ca ofiter la Gyula.     

         In 1908 demisioneaza, iar in 1909 trece clandestin muntii, spre Bucuresti. Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista “Luceafarul", din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista “Convorbiri critice", la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la “Falanga literara si artistica", condusa de M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la “Convorbiri critice". In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data director al institutiei. Pana la aparitia primului sau roman, “Ion"(1920), a publicat cateva volume de nuvele (“Framintari", 1912; “Golanii", 1916; “Marturisire", 1916; “Rafuiala", 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista “Romania literara", care apare pana la 6 ianuarie 1934. Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in varsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi deshumat si reinhumat la cimitirul Bellu din Bucuresti. Autorul romanului “Ion" izbuteste practic,gratie unor creatii epice obiective, neegalate,sa strabata o intreaga etapa evolutiva.Daca Sadoveanu e rapsodul literaturii romane moderne, Rebreanu e romancierul ei.(George Calinescu) Aparitia lui Rebreanu in literatura il situeaza intre traditie si inovatie.

            Liviu Rebreanu incheie epoca literaturii semanatoriste si poporaniste dominata de idilism si compasiune, si deschide un drum nou, in care scriitorul a asimilat si s-a integrat viziunii europene dominante a timpului. De dimensiuni restranse, cu oameni blajini, timizi, dar cu explozii de manie sau de brutalitate, in conflictele dramatice preponderent-taranesti, specifice satului transilvanean, primele nuvele au fost remarcate cu destula reticenta de opinia critica a vremii. Perseverent, cu proiecte literare mari, prozatorul face gazetarie, colaboreaza la “Flacara", “Rampa" si “Universul literar", scoate, pentru cateva luni, impreuna cu Mihail Sorbul, la Craiova, revista “Scena" si, un timp, semneaza cronica teatrala la “Sburatorul" lui E.Lovinescu. Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial (“Catastrofa", “Itic Strul- Dezertor", “Calvarul").

            In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de “momentul Rebreanu". Prozatorul continua si adanceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica. Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica, prin personaje surprinse in “umila si precara lor realitate sociala"(Tudor Vianu). Romanul Ion este primul mare succes al lui Rebreanu. Cartea, deosebit de apreciata, primeste Premiul Academiei Romane. Reputatia prozatorului se consolideaza, doi ani mai tarziu , cand scoate romanul « Padurea spanzuratilor » in care reia motivul din nuvela « Catastrofa », dar inspirat de sfarsitul tragic al fratelui scriitorului, Emil Rebreanu, sublocotenent in armata austro-ungara, executat pentru incercarea de a trece de partea romanilor, in primul razboi mondial.

“Cine vrea să explice "totul" prin cuvinte, ajunge curând să nu poată explica nimic! Eroarea începe din clipa când vrem să identificăm cuvântul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a înţelege."    Adam şi Eva