Dumitru Staniloaie (16 noiembrie 1903)

            Părintele Dumitru Stăniloaie a fost unul dintre cei mai mari teologi ai secolului XX, supranumit , “Patriarhul teologiei ortodoxe romanesti”. Filosoful Heidegger spunea că este “al doilea” mare gânditor al secolului trecut (gândindu-se la sine ca fiind primul). A fost deasemena şi profesor universitar, traducător, scriitor şi ziarist.

            S-a născut pe 16 noiembrie 1903, în Comitatul Braşov, din părinţii Irimia Stăniloaie şi Rebeca (nepoată de preot). În latura particulară a vieţii sale, familia a avut un imens rol. Se remarcă unitatea specială care îi marca pe toţi membrii familiei Stăniloaie şi trăirea plenară a credinţei strămoşeşti în care viaţa spirituală era dominată de rugăciune. “Părinţii mei erau foarte credincioşi, nu exista să nu meargă la biserică toţi ai casei. Tata venea de la biserică şi după-masă se aşeza la masă şi citea din Ceaslov. Întotdeauna citea din Ceaslov”, mărturiseşte teologul în unul din interviurile adunate într-un volum în italiană de F. Strazzari şi I. Prezzi în 1989.

            Urmează cursurile şcolii confesionale din sat. La recomandarea profesorilor şcolii, care remarcaseră inteligenţa ieşită din comun a copilului, este trimis mai departe la liceu. Ĩnsă din cauza războiului, se poate înscrie la Liceul “Andrei Şaguna” din Braşov în anul 1916. Ĩn clasa a patra primeşte bursa “Emanoil Gojdu”. Elev excepţional, i se aprobă să urmeze câteva clase “în particular”, astfel că termină liceul într-un timp record. Ĩn 1922, se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. După un an, dezamăgit de modul scolastic de predare, se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti. Ĩn 1924, revine la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, primind o bursă a Arhiepiscopiei din Sibiu, acordată de Mitropolitul Nicolae Bălan. Ĩn 1927, termină facultatea şi susţine teze de licenţă cu subiectul “Botezul copiilor” , sub îndrumarea prof. Vasile Loichiţă, care-i va rămâne un bun prieten şi naşul său de cununie, precum şi al primilor copii. Ĩn acelaşi an, primeşte din partea mitropolitului Nicolae Bălan o bursă la Atena, pentru studiile de doctorat. Ĩntors după un an în ţară, în 1928, îşi susţine la Cernăuţi teza de doctorat: “Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Tările Româneşti”. Ĩn acelaşi an, primeşte o nouă bursă, pentru studii de istorie şi dogmatică, pentru un an la Munchen, unde frecventează cursurile prof. A. Heisenberg, tatăl celebrului fizician. Ĩn primăvara anului 1929, pleacă la Berlin şi Paris, pentru studii şi cercetări asupra vieţii şi operei Sf. Grigore Palama, rămânând la întoarcere două luni la Belgrad, pentru studii de Patristică. La întoarcere, la 1 septembrie 1929 este încadrat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Sibiu, la numai 26 de ani. Ĩn 1930, pleacă la Constantinopol pentru studii în legătură cu aceeaşi temă.

            Pe 5 septembrie 1958, odată cu noul val de arestări, este reţinut de Securitate alături de membrii mişcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ţinut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963. Scrierile Părintelui Stăniloaie constituie o unitate de nedespărţit, rod al gândirii sale de o coerenţă genială şi încă nedescoperită pe deplin.

            In 1992 devine membru titular al Academiei Române şi Doc­tor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti. Puţin după soţia sa (Maria Stăniloae), se stinge din viaţă la Bucu­reşti fiind în­mor­mîntat în cimitirul Mînăstirii Cer­nica.

            "Maica Domnului, Maica Domnului, dă-mi simplitate!" - Dumitru Staniloaie