Nicolae Filimon (6 septembrie 1819)

Nicolae Filimon, prozator roman, cronicar dramatic si muzical.

            Inainte de a se impune ca scriitor, Nicolae Filimon a desfasurat o bogata activitate publicistica prin cronicile muzicale si teatrale publicate, incepand cu anul 1857, in ziarul Nationalul. Dupa cum marturiseste Ion Ghica in Scrisori catre Vasile Alecsandri, Nicolae Filimon "critica fara patima, fara interes , fara venin"; critica ca sa indrepteze, iar nu pentru ca sa descurajeze; articolii lui erau plini de invatatura si de povete bune si folositoare; scopul lui era sa indemne pe artisti si sa formeze gustul publicului.

            In urma unei excursii intreprinse in Europa, in anul 1858, a publicat, foiletoanele intitulate, Trei luni in strainatate, tiparite apoi in volum, in anul 1860, sub titlul Escursiuni in Germania Meridionala. In acest memorial de calatorie au fost incluse si nuvelele: Friedrich Staaps sau atentatul de la Schonbrun in contra vietii lui Napoleon - "intrupare a ideii de independenta" (G. Calinescu) si Mateo Cipriani. In anul 1861, in Revista Carpatilor apare nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala. Cu aceasta nuvela Filimon face un pas important in directia desprinderii de cliseele romantice si crearii unei opere realiste.

            Romanul Ciocoii vechi si noi, aparut mai intai in Revista Romana in anii 1862 - 1863, iar in volum in anul 1863, este primul nostru roman de valoare, cel dintai roman tipologic si de evocare a epocii de la sfarsitul domniilor fanariote.

            Moare răpus de ftizie. Pentru viaţa şi opera scriitorului portretul pe care i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale are o însemnătate deosebită: „Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel şi voios, totdeauna mulţămit cu puţinul ce câştiga prin munca şi talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura şi dispreţuia lipsa de demnitate şi linguşirea; modest până a roşi când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi”.