A
fost un eseist și critic literar român, profesor universitar, ales ca membru
post-mortem al Academiei Române (în 2006). Este considerat unul dintre cei mai
importanți comparatiști români postbelici, autorul unor studii de literatură
universală și teorie literară.
Între 1927-1931, tînarul modest si studios, cu
vocatie de erudit, urmeaza cursurile Facultatii de Litere, iar între 1928-1932
– pe cele ale Facultatii de Filosofie. Amîndoua examenele de licenta le ia cu
Magna cum laudae . Printre profesorii sai din studentie se numara personalitati
ale culturii române: C. Radulescu-Motru, P.P. Negulescu, Ion Petrovici, Tudor
Vianu etc.Pregatirea sa intelectuala continua cu audierea unor cursuri la
Universitatea din Viena, în 1930, si la „Instituto Interuniversitario Italiano”
din Florenta, în 1933. În acelasi an, 1933, absolva Seminarul Pedagogic
Universitar „Titu Maiorescu” si functioneaza ca profesor de italiana la Scoala
Comerciala de Baieti din Silistra. În 1934 urmeaza cursuri de limba, literatura
si istoria artei italiene la Perugia.
Între 1935-1937 îsi pregateste
doctoratul la Viena, cu prof. Friederich Kainz. Lucrarea de doctorat, Formele
deschise în arta (titlul initial: Fragmentul în arta ) , este sustinuta în
România, în fata unei comisii formate din Tudor Vianu, G. Oprescu, Mihai Ralea,
Mircea Florian, N. Bagdasar (pîna în prezent, lucrarea n-a fost publicata). Din
cauza convingerilor sale religioase, este dat afara din facultate si lucreaza
la Institutul de Lingvistica, unde contribuie la elaborarea p rimului volum din
Dictionarul general al limbii române (1951-1953). În 1951 se casatoreste cu
Angela Pappu (înainte de casatorie: Andreescu), de profesie inginer chimist. În
1953 este reprimit la facultate, unde preda literatura comparata. În 1955
devine membru al Uniunii Scriitorilor.
La 15 decembrie 1961 este arestat ,
acuzat de „înalta tradare” si condamnat la opt ani de închisoare (motivul real
constituindu-l de fapt credinta în Dumnezeu). Face închisoarea la Bacau, în
grajdurile din apropierea orasului, unde se schimbau pe vremuri caii de posta.
I se confisca averea, inclusiv unele carti valoroase, manuscrise, scrisori
primite de - a lungul anilor de la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Eugen Ionescu
s.a. (acestea din urma nu-i vor mai fi restituite niciodata).
Dupa eliberare, în 1964, duce o
viata de om marginalizat, nemaifiind primit la facultate. Tine cursuri platite
cu ora la Institutul de Arte Frumoase, apoi la Sala Dalles, pîna în 1988.
Traieste o miraculoasa perioada de plenitudine intelectuala, valorificata în
carti de mare interes ( Evolutia si formele genului liric, 1968, Poezia lui
Eminescu, 1971, Barocul ca tip de existenta, 1978, Existenta romantica, 1980,
Apollo sau ontologia clasicismului, 1985, Excurs prin literaturile lumii, 1990
etc.) si în colaborari memorabile la „ Secolul 20” , „România literara”, „Viata
Româneasca” etc.).
Edgar Papu a scris prefete la carti
de Vergilius, François Villon, E.M. E strada, Rainer Maria Rilke, Luigi
Pirandello, G. Leopardi, G. Papini, Umberto Saba, Ch. Dickens, John Galsworthy,
Eugenio Montale, J. Huizinga, Roger Caillois, M. Sadoveanu, Lucian Blaga,
Perpessicius, Sandu Tzigara-Samurcas, Tudor George s.a. A tradus, singur sau în
colab., din Epicur, Lucretiu, Miguel de Cervantes, Federico Garcia Lorca s.a.
Multe dintre lucrarile sale au ramas
nepublicate: Formele deschise în arta (teza de doctorat), Memorii dintr-un
secol, Schita pentru o noua stiinta: biografia comparata, Fenomenul românesc,
Pestera lui Polifem (versuri), Filosofi români (manuscris încredintat de
Vlad-Ion Pappu editorului Constantin Barbu, care nici nu l-a publicat, nici nu
l-a restituit unicului mostenitor al scriitorului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu