Sambata, sarbatoarea Sfantului Andrei, o minunatie de zi... soare, liniste si multa pace pe strazi. Doar din cand in cand cate un claxon mai perturba aerul de oras linistit pe care mi-l inspira Bucurestiul in ziua aceea, in drumul meu spre Parcul Tineretului.
De mult nu am mai fost in parc iarna la ora pranzului. Erau multi porumbei pe acolo, un copilut care plangea si multi altii care se jucau. Am parcat masina langa o Dacie alba si acolo aveam sa ii cunoscu pe cei doi pentru care m-am urnit din casa sambata dimineata. Olimpia si Marcel, intr-un cuvant Ema Shelter...
In sfarsit ii cunosc, doi oameni cu suflet mare, cu care am povestit despre catei, pisicute, si mai ales cum se descurca iarna la ferma lor cu multe sufletele blanoase. Au strans daruri si pentru prichindeii de la gradinita din satul unde este ferma, o fac in fiecare an.....
Am pus si eu un “ciorapel” la colecta pentru blanosi si copilasi. Am plecat plangand..... si ma intrebam de ce oare ne-am pierdut in negura activitatilor zilnice, de ce nu mai putem sa ne oprim o clipa din ceea ce facem si sa ne umplem sufletul cu bucurie, cu bucuria de a ajuta. Nu cu mult, fiecare cu ce are, nu se poate sa nu exista in orice casa o patura care prisoseste, cateva monede uitate in cosuletul de pe masuta de la intrare.....
Va multumesc pentru ca existati, oameni frumosi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu