Henri Bergson (18 octombrie 1859)

        Henri-Louis Bergson a fost scriitor și filosof francez ale cărui idei au pătruns și în literatură, prin intermediul operei lui Proust, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1927. Henri-Louis Bergson s-a născut la Paris. Este elev al liceului Bonaparte apoi studiază la Ecole Normale Supérieure unde obține examenul de agregat în filozofie.

            În 1889 își susține doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience (Eseu despre datele imediate ale conștiinței) și Quid Aristoteles de loco senserit. Este numit profesor la Collège de France. Duce o viață consacrată studiului, în care singurele evenimente importante sunt aparițiile fundamentalelor lucrări care-i alcătuiesc opera: Matière et Mémoire (Materie și memorie, 1896), Le Rire (Râsul, 1900), L'Évolution créatrice (Evoluția creatoare, 1907), L'Énergie spirituelle (Energia spirituală, 1919).

            Devine celebru, în Europa și America, încă de la publicarea primelor titluri. Funcții și distincții numeroase îi încununează opera, culminând cu alegerea ca membru al Academiei franceze, Premiul Nobel (1927) și Legiunea de Onoare . Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendințe aflate în conflict – forța vieții și lupta lumii materiale împotriva acelei forțe. Ființele umane înțeleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă doctrinele științifice și privesc lucrurile ca entități independente în spațiu. În contrast cu intelectul se află intuiția, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiția ne oferă o idee despre forța vieții care străbate toate ființele. Intuiția percepe realitatea timpului; durata este exprimată din punctul de vedere al vieții și nu se poate divide sau măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.

            Bergson este initiatorul unui curent filosofic, intuitionism, care in opinia multor istorici ai filosofiei este cea mai mare filosofie pe care a avut-o Franta de la Descart, iar Europa de la Kant incoace, sau ca filosofia ganditorului francez este ultima mare sinteza aparuta in decursul istoriei moderne a gandirii. Sistemul bergsonian are la baza progresele stiintelor biologice de la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 si este de inspiratie filosofica, romantica, dar pastreaza si elemente ale altor curente de gandire ca de exemplu intelectualismul si neospiritualismul francez.

           "Ochii văd numai ceea ce mintea este pregătită să înţeleagă." (Henri Bergson)