"Despre postul
public de televiziune care ne recomandă să "trecem din modul full în modul
squeeze sau size" mi se pare o bătaie de joc ! Un procedeu tehnic optic,
în care imaginile din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar
alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, avea insa un defect de
vedere. Asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţi, au aparate
performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şi noi. HD-ul poate
avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, cu ecrane imense; dacă stai
într-o casă mică, n-ai unde să le bagi. Ce să facă lumea care are aparate care
nu-s, totuşi, de 100 de ani? Să
le arunce pe geam, doar pentru că n-are bani de aparate performante, pe care ei
ne obligă să le cumpărăm, deşi n-avem bani de ele? E incorect ! La noi în bloc n-are
nimeni aşa ceva. Iarăşi, foarte enervant
este că în timp ce rulează un film, apare o bandă care anunţă ce va urma.
Probabil că cineva face o afacere pe banii noştri, din care-şi ia şi comision.
"Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazmă!" ! Acestea sînt încălcări
flagrante ale drepturilor internaţionale ale audio-vizualului. Altă problemă:
de ce nu mai prindem, din ţară, TVR Internaţional? E un post care emite de pe
teritoriul meu şi
am dreptul să mă uit la el. Reprezintă alt tip de abuz la care sîntem
supuşi de televiziunea
publică!
Alt subiect. Despre
cât de rău sîntem percepuţi noi românii, în afară. A cui e vina? "Vina este
a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu
fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se ştie că româna
e o limbă de origine latină. Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care
absolvise la Sorbona şi care nu ştia că
româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu care sînt cele 10 limbi
romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat: "Da, dar e atît de
înrudită cu slava!" - "Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît
cît o să fie şi franceza cu
chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!".
Alt caz: o fostă
colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o
bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un
formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza,
rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba
ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv
pentru care n-a mai fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat
la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură
carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat
directorului că româna e, o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua
zi, a găsit cartea tot la sectia "Slave". Deci, vina nu e numai a
noastră, ci şi a încăpăţînării
lor cretine, chiar dacă-s filologi.
O întâmplare văzută
de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti povestea cum vin
gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România, de obicei
denigratoare la adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el le spunea:
"Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu e aşa!". Iar ei se
duceau în Germania şi publicau
articolele exact aşa cum le scriseseră.
Deducem că e o rea
voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din România.
Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, "Nici o ţară nu
poate fi cucerită fără o complicitate din interior". Or, la noi,
complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmplă din
exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de marile puteri, chiar
dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o
ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul
Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.
Cu ce să ne mai
lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni
care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar
fi şanse f. puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate
domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au
escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român
face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine.
Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să
deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor?
Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi.
De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza,
spunînd: "Uite ce-au făcut ticăloşii de români!". E o demagogie de
mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte domenii,
în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există una similară
anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot
averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul
e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că
şi comerţul ilicit cu
drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu
drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China
face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai
plăteşte şi
glonţul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd
cu această notiune noua de "corectitudine politică", s-au găsit unii
în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele "negru, negrotei,
cioroi", pentru că nu mai e "politic corect".
Omul ăla a trăit
într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în
textul lui?
Tîmpenia din
America, cu "cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar
deveni. "Romiada", în loc de "Ţiganiada"? "Cînticele
ţigăneşti" ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt "Cîntice rome?"
Ce-o zice şi săracu' Garcia Lorca, cu ale sale "Cîntece ţigăneşti" ?
Ce are insultător cuvîntul "ţigan"? E numele unei naţii. Care e
deosebirea între rom şi ţigan? Gitan,
bohemian, tzigan, tsigan."
Degradarea morală e
direct proporţională cu cea
lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter
spunînd "În liceu se aflau doisprezece fete".
"Se învaţă
foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că "doi" şi doisprezece au
feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece
femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu
mai zice azi "loc", zice "locaţie", fără să-i treacă prin cap să
se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit
într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la
a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat
"perineul" de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea,
dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Am mari
dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o
spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară.
Profesor, Iorgu Iordan, imi spunea :
"Ai să vezi
dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! "... Se merge pe linia minimei
rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor!
E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul
cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate
prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar
doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac
comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se
aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce spune
cel pe care-l inviţi nu poţi să intervii,
treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar
căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele
proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea
lui "Gai de Mopezan". El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr
în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia
în direct: Este totuşi un compozitor
neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns:
doamnă, dar e moda anglizantă!....". E moda tîmpeniei şi a inculturii, aş
spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate
pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În
Franţa, posturile radio şi tv sînt
sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine, în loc să
folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare
audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît atunci cînd
detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc".
"La noi, în
afară de pile, proptele şi o piesă de
mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs,
într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs,
cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa se obţin
posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face
reclamă, apar aberaţii de genul "brînză bunăcioasă", "piersică gustăcioasă",
"marea ieşeală" etc. Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva. Cînd a
murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: "E un
spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume.". (Poate
cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită "fără doar şi poate", care
e de fapt "fără dar şi poate"? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri
analizate logic, ca de exemplu "mai exact şi mai corect". Le-am întîlnit si
la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la "unşpe trecute
fix"?"
- S-a gîndit,
Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
"Nu ! Încă
scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord o pauză.
Am mai constatat
ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un
"sivi" (CV) şi pariez că
majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o
autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva
ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de "brandul de
ţară". Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este "brandul de
ţară". Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau
explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că, poate, la început a spus
cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat
în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna pe o gramatică
a limbii române şi să nu se sfiască
să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele
care au absolvit Filologia, expresii de genul "cărţile care le-am
cumpărat", "m-am dus la servici". Eu le tot spun, cînd am
ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu
etc. care au această formă. Nu zici "m-am dus la ofici", nici
"am fost la ospici", nici "mi-am luat un servici de masă".
Pe mine mă surprinde
cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi cîtă lipsă de dubiu în ceea ce
priveşte limba română. Aş retipări "Gramatica greşelilor", de Iorgu
Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă
de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul "lasă-i p-ăştia să
vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie
expirată. Poate aşa şi e. Dar pînă să
expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei
tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică. şi cînd la televizor şi
prin gazete sînt aproape numai obscenităţi, cînd se cultivă doar incultura ?
ILEANA VULPESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu