Johann Wolfgang von Goethe,
înnobilat în anul 1782, a fost un poet german, ilustru gânditor și om de
știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale.
S-a născut la Frankfurt pe Main ca fiu al lui Johann Kaspar Goethe, înalt
funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor. Relația lui Goethe cu
părinții nu a fost fără conflicte. Cu excepția sorei sale născute la 7
decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit
timpuriu. În anul 1758 tînărul
Goethe s-a îmbolnăvit de variolă. Un rol esențial în educația sa religioasă
luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o
educație aleasă, a studiat desenul, muzica (pianul și violoncelul), scrima,
călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne
(greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza).
Prima îndoială în credință, Goethe a avut-o în anul 1755
cu ocazia cutremurului din Lisabona: Dumnezeu i-a pedepsit la fel pe cei
nevinovați că și pe cei vinovați și nu s-a dovedit părintește. De timpuriu a
început Goethe să iubească literatura, pe care o putea găsi în vasta bibliotecă
de circa 2000 de volume al tatălui sau. Fascinat era și de teatru, în casa
părintească anual se prezenta un spectacol de teatru de păpuși.
La îndemnul tatălui, în toamna anului 1765, Goethe începe
să studieze dreptul la Universitatea din Leipzig de care nu prea era încântat,
dar pe care termină în anul 1768. Mai întîi Goethe trebuia să se adapteze la
haine și maniere, stilul elegant de viață pentru a fi acceptat de noii
concetățeni. În acest timp o plăcere pentru el era, participarea la cursurile
lui Christian Gellert, un poet și filosof etic al iluminismului. De asemenea
participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser,
care era directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele
poezii, Neue Lieder („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat,
precum și o comedie întitulată Die Laune des Verliebten („Capriciul
îndrăgostitului”). Dar de asemenea tînǎrul Goethe se bucura de libertățile
departe de casa părintească. El vizita spectacole de teatru, sau petrecea
serile cu prietenii la bere. Aici are și prima deziluzie sentimentală, în
iubirea neîmpărtășită de Anna Katharina Schönkopf care după doi ani, este de
comun acord desființată. Acest eveniment l-a inclus în comedia Die
Mitschuldigen („Vinovații”), scrisă la întoarcerea lui acasă. Un an și
jumătate, perioadă de refacere după deziluzia sentimentală în care o prietenă a
mamei sale Susanne von Klettenberg îi aducea la cunoștință conceptul pietetic
al Herrnhuter Brüdergemeine, o derivație a Bisericii Protestante, Goethe se
ocupa cu misticismul, alchimia și cercetarea sufletului.
Revolta individualistă a poetului împotriva legilor
morale ale societății într-un stil plin de încărcătură emotivă, a consemnat
consacrarea lui Goethe ca reprezentant de frunte, necontestat al mișcări
literare Sturm und Drang.În iunie 1794 Schiller îl invitase pe Goethe să
participe la noul sau jurnal, „Horen”. Goethe a acceptat invitația și între cei
doi s-a dezvoltat repede o prietenie colegială, care avea să dureze până la
moartea lui Schiller. Această prietenie este documentată în corespondența
publicată în anii 1828-29. Sinteza îndelungatei experiențe de viață și evoluție
artistică își găsește expresia în drama Faust, operă căreia Goethe i-a
consacrat ani îndelungați de strădanie, până să ajungă la forma definitivă,
atinsă cu puțin înainte de a se stinge din viață. Adevărat poem universal, Faust este o creație care însumează
căutări și concluzi cruciale în istoria omenirii. Goethe a transformat imaginea
personajului legendar Doctor Faust într-o întruchipare a setei nepotolite a
omului de a ajunge la cunoașterea adevărului prin acțiune (de unde s-a creat
conceptul de ideal faustic al culturii și civilizației apusene). La 22 martie
1832 Goethe a murit de pneumonie. Ultimele sale cuvinte, care se pare că ar fi
fost: Mehr Licht! („Mai multă lumină!”), sunt relatate de medicului său, Carl
Vogel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu