Sunt fapte si lucruri.
Sunt simple si sunt reale.
Sunt oameni.
Si din pacate sunt jeguri.
Prea multe jeguri.
Jeguri de oameni.
E o dictatura a mediocritatii care domina peste tot.
Daca vrei ca lucrurile sa fie intr-o lume a normalitatii, a coerentei, a corectitudinii nu fac altceva decat sa gresesc.
Eu gresesc.
Intr-o lume in care domina lasa ca merge si asa. Ma gasesc eu care vreau sa schimb ceva.
Dar cine sunt eu?, de ce vreau ca lucrurile sa fie altfel, aud intrebarea.
„Cine mama dracului sunt eu?”.
Si culmea, unora le da si un sentiment de acuta dreptate.
Pentru ca vor altii sa se intample.
Pentru ca interesul lor este deasupra interesului corect si firesc al lucrurilor.
Pentru ca au puterea sa o faca.
Pentru ca au cateii lor.
Pentru ca au lingaii lor.
Pentru ca, indiferent daca iti place sau nu, ei decid.
Ca Seful e aiurea.
Ca subordonatii sunt niste prosti.
Ca doar ei sunt managerii adevarati.
Ca sunt singuri si ca sunt neintelesi.
Ca doar ei se sacrifica.
Ca doar ei fac lucrurile sa fie bune.
Ca sunt de neinlocuit in perfectiunea si dreptatea lor.
Si, in final altceva iese la suprafata.
Ca, de fapt acesti manageri sunt de fapt altfel.
Ca sunt dominati de propriile frustrari.
Ca doar ei au adevaruri-le lor.
Adevaruri care le apartin doar lor si numai lor.
Adevaruri care nu intereseaza si nu impresioneaza pe nimeni.
Ca nu renunta la privilegii pentru ca nu vor sa o faca.
Pentru ca fac parte din ei insisi.
Pentru ca, cred ca sunt cineva.
Pentru ca, pentru ei, sunt buricul Pamantului.
Daca nu schimbi nu te mai plange.
Ridica din tarana si mergi mai departe prin praf.
Dar mergi drept, cu valorile si principiile tale ......, dar fara sa te plangi.
Cei mai multi ne plangem.
Atat si nimic mai mult.
Pentru ca ne credem atat de frumosi si de destepti.
Pentru ca nu mai e nimeni ca noi.
Pentru ca suntem adeptii Perfectiunii intruchipate.
Te ridici si mergi inainte.
Te ridici si infrunti pe toata lumea.
Ca sa iti pastrezi privilegiile.
Ca sa iti intretii iluzia din capul tau.
Ca sa continuii „betia puterii”
Ca sa continuii ceea ce esti.
Ca sa ai in continuare salariul „pe care il meriti” si care ”niciodata nu se ridica la nivelul eforturilor tale”.
Ciudat, dar asta crezi doar tu.
Ei oricum considera ca te platesc prea mult.
Dar e o varianta atat de utopica incat nu merita scrisa cu litere normale.
E un jeg de varianta care nici macar teoretic nu ar trebui sa existe.
..........., renunta la toate lucrurile astea.
Ia-o de la capat.
Renunta la privilegii si la toata prostia care o atrag dupa sine.
Schimba.
Fa altceva.
Fa ordine in viata
Nu te mai plange.
Fa o SCHIMBARE.
Alege felul in care sa traiesti.
Alege felul in care respiri viata si in care existi.
Respecta-te pe tine.
Si alege oamenii pe care sa-i respecti.
Renunta la cea ce nu iti place.
Alege sa faci ceea ce iti place.
Ceea ce iti doresti.
Ceea ce crezi ca meriti.
Dar nu te mai plange.
Infrunta viata asa cum e.
Si termina cu vaicareala.
Sunt simple si sunt reale.
Sunt oameni.
Si din pacate sunt jeguri.
Prea multe jeguri.
Jeguri de oameni.
E o dictatura a mediocritatii care domina peste tot.
Daca vrei ca lucrurile sa fie intr-o lume a normalitatii, a coerentei, a corectitudinii nu fac altceva decat sa gresesc.
Eu gresesc.
Ce nu inteleg eu este ca problema nu
este la ei.
Problema este la mine.Intr-o lume in care domina lasa ca merge si asa. Ma gasesc eu care vreau sa schimb ceva.
Dar cine sunt eu?, de ce vreau ca lucrurile sa fie altfel, aud intrebarea.
„Cine mama dracului sunt eu?”.
Impotenta mentala, jigodismul si
prostia imi va raspunde in cel mai simplu mod posibil: „O nebuna, o
neimplinita, o nemultumita, o frustrata”.
E cel mai simplu lucru din lume sa jicnesti
pe cineva.Si culmea, unora le da si un sentiment de acuta dreptate.
Dar e dreptatea fiecaruia in parte.
Nu inseamna ca e reala sau
adevarata.
Ma consum si eu intr-o lume in care
nu inteleg ce se intampla.
Nu inteleg „de ce se intampla”.
Imi resping dreptul la ma bucura de
persoanele dragi mie in sedinte aiurea si fara rost.
In sedintele mele cu mine insumi. Dar „se intampla”.Pentru ca vor altii sa se intample.
Pentru ca interesul lor este deasupra interesului corect si firesc al lucrurilor.
Pentru ca au puterea sa o faca.
Pentru ca au cateii lor.
Pentru ca au lingaii lor.
Pentru ca, indiferent daca iti place sau nu, ei decid.
Exista un film. Inspirat din realitate. Un film in care la o sedinta de
grup, la psihoterapie, un grup de 7 manageri discuta liber.Midlle-manageri. Cu sefi si
subordonati.
Ciudat e ca, toti au aceleasi
opinii.Ca Seful e aiurea.
Ca subordonatii sunt niste prosti.
Ca doar ei sunt managerii adevarati.
Ca sunt singuri si ca sunt neintelesi.
Ca doar ei se sacrifica.
Ca doar ei fac lucrurile sa fie bune.
Ca sunt de neinlocuit in perfectiunea si dreptatea lor.
Si, in final altceva iese la suprafata.
Ca, de fapt acesti manageri sunt de fapt altfel.
Ca sunt dominati de propriile frustrari.
Ca doar ei au adevaruri-le lor.
Adevaruri care le apartin doar lor si numai lor.
Adevaruri care nu intereseaza si nu impresioneaza pe nimeni.
Ca nu renunta la privilegii pentru ca nu vor sa o faca.
Nu renunta la "masina", la „dreptul de
a decide pentru ceilalti”, la „betia puterii de a conduce”, la „dreptul” de a
fi umilit de un oarecare sef aflat atunci si acolo.
Pentru ca s-au obisniut cu ele.Pentru ca fac parte din ei insisi.
Pentru ca, cred ca sunt cineva.
Pentru ca, pentru ei, sunt buricul Pamantului.
E ceva care nu place ?
Schimba.Daca nu schimbi nu te mai plange.
Ridica din tarana si mergi mai departe prin praf.
Dar mergi drept, cu valorile si principiile tale ......, dar fara sa te plangi.
Asta e de fapt realitatea.
Putini au puterea de a schimba ceva.Cei mai multi ne plangem.
Atat si nimic mai mult.
Pentru ca ne plac privilegiile.
Pentru ca ne place sa decidem.Pentru ca ne credem atat de frumosi si de destepti.
Pentru ca nu mai e nimeni ca noi.
Pentru ca suntem adeptii Perfectiunii intruchipate.
Daca tu chiar crezi asta ........, te
anunt ca nu e decat o tampenie.
Una mare si cretina.
Ramane o singura varianta.
Cea de mai sus.Te ridici si mergi inainte.
Te ridici si infrunti pe toata lumea.
Ca sa iti pastrezi privilegiile.
Ca sa iti intretii iluzia din capul tau.
Ca sa continuii „betia puterii”
Ca sa continuii ceea ce esti.
Ca sa ai in continuare salariul „pe care il meriti” si care ”niciodata nu se ridica la nivelul eforturilor tale”.
Ciudat, dar asta crezi doar tu.
Ei oricum considera ca te platesc prea mult.
P.S.:
Teoretic, mai exista o varianta.Dar e o varianta atat de utopica incat nu merita scrisa cu litere normale.
E un jeg de varianta care nici macar teoretic nu ar trebui sa existe.
..........., renunta la toate lucrurile astea.
Ia-o de la capat.
Renunta la privilegii si la toata prostia care o atrag dupa sine.
Schimba.
Fa altceva.
Fa ordine in viata
Nu te mai plange.
Fa o SCHIMBARE.
Fa ceea ce iti doresti.
Alege oamenii cu care sa lucrezi.Alege felul in care sa traiesti.
Alege felul in care respiri viata si in care existi.
Respecta-te pe tine.
Si alege oamenii pe care sa-i respecti.
Renunta la cea ce nu iti place.
Alege sa faci ceea ce iti place.
Ceea ce iti doresti.
Ceea ce crezi ca meriti.
Dar nu te mai plange.
Infrunta viata asa cum e.
Si termina cu vaicareala.
Fii tu ........ asa cum crezi tu ca esti.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu