Gheorghe Lazar (5 iunie 1779)

            Cărturar iluminist sibian, născut la Avrig, acolo unde s-a si stins din viată (la data de 17 septembrie 1823), Gheorghe Lazăr provenea dintr-o familie de tărani înstăriti, fratele acestuia, Oanea devenind chiar primar al orasului în 1823. După absolvirea scolii primare în localitatea natală, Gheorghe Lazăr a urmat studiile gimnaziale la Cluj si Sibiu, în 1802 ajungând student la două facultăti (filosofie si drept) în Cluj. Patru ani mai târziu, cel care avea să devină fondatorul învătământului în limba română din Tara Românească a plecat, prin intermediul unui stipendiu bisericesc să studieze teologia la Viena. Trimis, în decembrie 1809, după absolvire, de împărat si de consistoriul său din Sibiu, să se hirotonisească la Carlovit, lui Lazăr i-a fost refuzat de către autoritătile vremii drumul spre episcopat, considerându-se că liberalismul său exacerbat ar fi putut să dăuneze ortodoxiei.

            Rămas timp de 4 ani (1811-1815) simplu profesor la o scoală elementară de teologie din Sibiu, acesta a avut de înfruntat represaliile episcopului Vasile Moga. El a făcut tot ce i-a stat în putintă să suprime independenta lui Lazăr, interzicând tipărirea mai multor scrieri ale sale. Până la urmă, fortat de împrejurări, Lazăr a plecat în tara Românească unde pentru scurt timp si-a schimbat profesia devenind inginer topograf. Astfel îl va cunoaste pe boierul Constantin Bălăceanu, care era efor al scolilor din Muntenia. Sustinut de Ioan Văcărescu, Iordache Golescu si mitropolitul Dionisie, acesta va pune, bazele, în 1818, a primei scoli românesti în limba natională, de la Sf. Sava. Aici, prin manualele pe care le-a întocmit (“Aritmetica matematicească”, “Trigonometria cea dreaptă”, etc.), Lazăr si-a adus o mare contributie la crearea terminologiei stiintifice si a tehnicii românesti.

            Au fost introduse, la propunerea sa, discipline noi precum aritmetica, geometria, trigonometria, filosofia, geografia si gramatica. Datorită firii si personalitătii sale, Lazăr avea să intre în contact, să-l cunoască si chiar să se împrietenească cu Tudor Vladimirescu pe care l-a sprijinit, din punct de vedere ideologic în miscarea revolutionară de la 1821. Doar un an mai târziu, Gheorghe Lazăr s-a înbolnăvit grav si i-a cerut fratelui său Oanea să-l readucă acasă cu căruta, unde, după numai câteva luni de suferintă s-a stins, fiind înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig.

            Ca o recunoastere a întregii sale activităti, în anul 1886 a fost amplasată la Bucuresti o impunătoare statuie, un bust al lui Gheorghe Lazăr fiind realizat si în localitatea natală, de către Cornel Medrea. De asemenea, la Sibiu, în panteonul personalitătilor din Parcul ASTRA a fost amplasat, la comemorarea a 150 de ani de la moartea cărturarului, un bust din bronz, operă a sculptorului sibian Kurtfritz Handel. Demn de mentionat este si faptul că numele lui Gheorghe Lazăr se află înscris pe frontispiciurile mai multor institutii de învătământ din tară, Colegiul National din Sibiu fiind, în acest sens, una dintre scolile de elită.