Albrecht Dürer a fost un
pictor, creator de gravuri și teoretician al artei german, una din
personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată
de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență
în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele ca. 350
de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la
dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare. Tatăl său era
giuvaergiu, lucra în special cu aur, meserie pe care ar fi dorit să o transmită
și fiului său. Tânărul Albrecht are însă mai degrabă înclinații spre desen,
lucrează pe pergament și încearcă primele sale gravuri.Iși face ucenicia în
atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de
gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărții. Conform obiceiului
german din epoca medievală, începând cu anul 1490, Albrecht Dürer întreprinde
călătorii prin diverse centre (Strasbourg, Colmar și Basel), pentru a învăța de
la alți maeștri ai vremii. Lucrările sale din această perioadă demonstrează
influența școlii vechi olandeze (Robert Campin, Jan van Eyck, Rogier van der
Weyden).
În 1494 se
căsătorește cu Agnes Frey, dintr-o înstărită familie burgheză din Nürnberg. În
octombrie 1494 pleacă pentru prima dată în Italia, și anume la Veneția, unde
studiază operele maeștrilor din secolul al XV-lea și copiază gravurile în cupru
ale lui Andrea Mantegna. Întors la Nürnberg, își deschide propriul atelier.
Între anii 1505 și 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneția, unde
cunoaște pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor
(„Bester in der Malerei”) și de la care preia forța și profunzimea coloritului.
Primește din partea negustorilor germani din Veneția comanda unui tablou de
altar, „Rosenkranzfest” („Sărbătoarea Rozariului”), care este apoi cumpărat
pentru o mare sumă de bani de împăratul Rudolf II și adus la Praga, unde se
găsește și astăzi, în „Národni Galerie”. Întors la Nürnberg, unde se bucură de
mare prestigiu și este numit în consiliul orășenesc.
În anul 1507 pictează tabloul „Adam și Eva”, versiune
plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența
Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale
reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. În
anii 1509-1516 realizează pictura „Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit”
(„Adorația Sfintei Treimi”), destinată inițial unei capele din Landau, ajunsă
mai târziu în posesia împăratului Rudolf al II-lea. Un punct culminant din
această perioadă îl reprezintă cele trei gravuri în cupru „Ritter, Tod und
Teufel” („Cavalerul, Moartea și Diavolul”, 1513), „Der heilige Hieronymus”
(„Sfântul Hieronimus”, 1514) și „Melencolia I” („Melancolia I”, 1514). Prin
aceste opere, Dürer eliberează gravura de funcția auxiliară a pregătirii unor
tablouri și îi conferă un rang major în artele plastice. Dürer a executat mai
multe opere din însărcinarea împăratului Maximilian I, destinate renumelui și
fastului imperial, printre care portretul împăratului „pe fond verde” (1519).
După moartea lui Maximilian, Dürer încearcă să se apropie de urmașul lui,
împăratul Carol Quintul, care îl primește în audiență 1520 într-una din
reședințele sale din Țările de Jos și îi acordă o serie de privilegii.
Călătoria în Țările de Jos, reprezintă un adevărat triumf. Magistratul orașului
Anvers îi oferă un venit anual de 300 de guldeni-aur, o casă, întreținere
gratuită și garanția cumpărării tuturor operelor create, cu condiția de a se
stabili în acest oraș. Dürer, îmbolnăvit între timp de malarie, se întoarce
totuși la Nürnberg. În această ultimă perioadă a vieții sale, realizează,
printre alte opere tardive, cele două tablouri monumentale (1526) reprezentând
pe apostolii Petru și Pavel și pe evangheliștii Marcu și Ioan.
Dupa îmbolnavirea lui cu malarie, Albrecht Dürer, se
întoarce acasa în Nürnberg cu o splină marită pe care o schițeaza medicului sau
într-o scrisoare. Albrecht Dürer moare în Nürnberg, la 6 aprilie 1528, cu puțin
timp înainte de a împlini 57 de ani. Este înmormântat în cimitirul bisericii St.
Johannis din Nürnberg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu