Anghel Saligny a fost un
remarcabil academician, inginer constructor, ministru și pedagog român
premergator mondial al stiintei constructiilor metalice si de beton armat,
realizator de multiple inventii si solutii unice in proiectarea si construirea
podurilor si a constructiilor industriale, pentru fundatia cheiurilor portuare
si a docurilor, precum si a silozurilor de grau prin folosirea prefabricatelor
de beton, toate in premiera mondiala.
A proiectat liniile ferate Adjud-Targu Ocna, realizand
primele poduri combinate-sosea si cale ferata din tara noastra (1881-1882). A
proiectat si construit numeroase poduri metalice, inlocuindu-le pe cele
necorespunzatoare, executate de firme straine, asa cum ar fi podul peste Siret,
la Cosmesti, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe inventii proprii,
construieste, pentru prima oara in lume, silozuri din beton armat la Braila si
Galati. Intre 1884-1889 a lucrat la constructia docurilor si antrepozitelor de
la Galati si Braila, dand solutii total originale, printre care: constructia
fundatiilor pe straturi de fascine si piloti pentru cheiuri, a bazinelor de
legatura cu Dunarea pentru silozuri si folosirea, pentru prima oara in lume, a
betonului armat in constructia silozurilor.
Pe baza unor inventii proprii, Anghel Saligny a
construit, in premiera mondiala, silozurile din beton armat, de la Braila
(1888) si Galati (1889), la numai doua decenii dupa ce francezul Joseph Monier
(1823-1906) obtinuse, in 1867, primul brevet pentru elemente de constructii
(grinzi, placi, stalpi) din beton armat, acest material putin studiat in acele
timpuri. Silozurile proiectate si executate, sub directa indrumare a lui Anghel
Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale (aveau 30 m x 120 m la baza
si peste 18 m inaltime). Peretii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost
realizati, tot in premiera mondiala, din piese fabricate la sol, sub forma de
placi.
Prefabricarea placilor la sol, colturile de rigidizare si
de jonctiune, sudura barelor metalice si mecanizarea la montaj constituie alte
prioritati pe plan mondial. In perioada 1884-1901, ca sef al Serviciului
docuri, si din 1877, ca Sef al Serviciului lucrarilor noi din Directia Generala
a Cailor Ferate Romane, solutioneaza problema inlocuirii podurilor de lemn cu
poduri metalice, cu console fara culee, pe linia ferata Filiasi-Targu Jiu
(1886). Lucrarea sa cea mai importanta este proiectarea in 1888 si constructia
intre 1890-1895 a podului peste Dunare de la Cernavoda, care era, la acea
vreme, cel mai lung din Europa si printre cele mai importante poduri metalice
cu deschidere mare din lume. Proiectul elaborat de Saligny aducea doua mari
inovatii in constructia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru
suprastructura podului si folosirea otelului moale in locul fierului pudlat ca
material de constructie pentru tabliere de poduri. Intre anii 1889 si 1909 a
condus lucrarile de amenajare ale portului Constanta, introducand pentru prima
oara in Romania pilotii si radierele din beton armat in constructiile portuare
si proiectand silozurile de cereale si statia de petrol. Printre celelalte
lucrari ale sale se numara linia de cale ferata Targu Jiu-Filiasi, tunelul de
cale ferata din Valea Mostistei, portul Ramadan (Giurgiu), etc. In anul 1885,
ca de obicei cand era vorba de mari lucrari ingineresti publice, guvernul roman
a organizat un concurs international pentru proiectul unui pod de cale ferata
peste Dunare, la Cernavoda. Nemultumita de ofertele prezentate de firme
straine, atat Comisia de adjudecare a ofertelor, alcatuita din specialisti
romani si straini, cat si Directia generala a Cailor Ferate Romane iau decizia
de a incredinta dificila lucrare inginerului roman Anghel Saligny si
colaboratorilor sai.
Astfel, la 21
octombrie 1890, in prezenta regelui Carol I, era marcata inceperea lucrarilor
pentru noul pod. La numai cinci ani de la inceperea lucrarilor, in ziua de 14
septembrie 1895, in prezenta regelui si a unei numeroase si entuziaste
asistente, era inaugurat sistemul de poduri de cale ferata ce traverseaza
Dunarea intre Fetesti si Cernavoda, proiectat si construit sub coordonarea lui
Anghel Saligny si purtand numele regelui Carol I. Asa cum o dovedeste insasi
implinirea unui secol (1895-1995) de functionare neintrerupta, sistemul de
poduri de la Cernavoda este o adevarata opera de arta inginererasca, cea mai
grandioasa de acest fel din Europa continentala la ora construirii sale si inca
multa vreme dupa aceea.
Sistemul cuprinde doua poduri principale, cu deschideri
intre 140 si 190 metri si cu o inaltime libera de 30 de metri, precum si o
serie de alte lucrari. Dintre numeroasele solutii absolut originale care au
fost aplicate cu succes la realizarea podului de la Cernavoda, vom aminti aici
numai una: folosirea, in premiera mondiala la astfel de lucrari, a otelului
moaleafapt ce a contribuit la durabilitatea acestei lucrari, dovedita timp de
100 de ani.
Complexul originar de poduri de la Cernavoda se compunea
dintr-un pod peste bratul Borcea (unul dintre bratele Dunarii), unul peste
Dunare si un viaduct peste balta Iezerului, desfiintat in 1969, in urma
desecarii acestei balti, si inlocuit cu un terasament de rambleu. Podul de la
Cernavoda a fost, la acea vreme, cel mai lung pod din Europa si unul dintre
principalele poduri metalice cu deschidere mare din lume avand o deschidere de
4.088 m intre malul stang si cel drept al vaii Dunarii.
Podul de la Cernavoda, dublat astazi de un sistem de
poduri combinate, construit, evident, tot de ingineri romani, ramane cel mai
important simbol al ingineriei romanesti din perioada de inceput, examenul sau
de maturitate, trecut cu stralucirea data de implinirea secolului de existenta
si functionare non-stop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu