Un personaj extravagant și cu un temperament de neînțeles pentru unii, printre care se numără și tatăl său, sau o figura aparte care se distingea prin capriciile specifice unui om de geniu? Fiu nelegitim al ironicului I. L Caragiale și a Mariei Constantinescu, Mateiu Caragiale vede lumina zilei la data de 24 martie 1885, la București, și va crește o bună parte a copilăriei sale, alături de familia tatălui.Încă de mic, dovedește un temperament dificil, ce îi va aduce dezaprobarea tatălui, cu care va fi într-un conflict continuu până la moartea acestuia. Nu este un elev prea studios nici în timpul liceului urmat la Sfântul Sava, dar nici pe durata relativ restrânsă petrecută la Berlin, ca student la Facultatea de Drept, pe care o va și abandona la scurt timp.
Celebritatea tatălui, resentimentele tânărului Mateiu, care suferă pentru că nu își are mama alături, precum și incompatibilitatea tată-fiu, îl fac pe scriitor să devină un complexat și să înceapă să trăiască într-o lume imaginară, asemeni unui dandy.Începe să studieze heraldica, să reconstituie steaguri, blazonuri nobiliare și să își inoculeze ideea că este descendentul unei familii aristocratice, lucru pentru care bătrânul Caragiale îl persifla mereu, spunându-i că provin dintr-o familie de plăcintari, iar ca dovadă îi aducea forma craniilor lor, un pic aplatizate, ca urmare a faptului că strămoșii lor purtau tăvile de plăcintă pe cap.”…imaginați-vă un personaj visător, îmbrăcat extravagant și în același timp cu eleganță, care se imagina nobil și arunca în vânt o groază de bani pentru a-și satisface capricii inexplicabile, pentru a-și crea steaguri, sau pentru a-și întreține moșia.” Posteritatea îl condamnă pentru căsătoria pe care a încheiat-o cu Marica Sion, fiica poetului Gheorghe Sion, exclusiv cu scopul de a pune mâna pe moșia soției, și pentru a-și realiza visul de a trăi ca un aristocrat.”
Moartea lui Mateiu Caragiale, survine la 17 ianuarie 1936, la doar 51 de ani, o vârstă la care scriitorul nu își încheiase încă socotelile cu viața și nici proiectele literare.Ca scriitor, nu este prolific și lasă puține pagini, cantitav, în urma sa, însă sunt scrieri originale, care uimesc posteritatea și îl clasează printre autorii de geniu ai literaturii române.Romanul Craii de Curtea Veche, scris pe parcursul a zece ani, reprezintă capodopera sa, opera emblematică în care va descrie și caracteriza, cu mare acuratețe, Bucureștiul interbelic, lumea mahalalelor și a cârciumilor de cea mai joasă speță, unde aveai ocazia să întâlnești personaje stranii precum Pantazi, Gore Pirgu, sau Pașadia, povești tulburătoare ca cea a Penei Corcodușa, îndrăgostită iremediabil de un nobil rus, dar și decoruri fantastice, construite de mintea sclipitoare a autorului.Nuvele Remember și Sub pecetea tainei, sunt scrise cam în același mod, dar tratează subiecte diferite: prima aduce în prim plan modelul unui dandy, un personaj fabulos, pe nume Audrey de Vere, a cărui sexualitate nu este precizată, dar pe care îl întâlnim atât ca bărbat cât și ca travestit cu cele șapte safire de Ceylan, răsfirate pe degetele-i lungi, iar cea de-a două este narațiunea lui conu Rache, un polițist pensionat, care povestește, la un pahar de bere, despre trei cazuri de dispariții misterioase.Ca o ironie a sorții, deși este un autor genial, Mateiu Caragiale este foarte puțin studiat în școală, iar contemporanii știu despre el doar că este fiul unui tată celebru, care îl eclipsează chiar și după atâția ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu