Ion Irimescu (27 februarie 1903)

          Inspiraţie, rafinament, spirit, artă. O simfonie a formelor înmugurind idei. Creaţie ce trece dincolo de timp şi spaţiu, dînd bineţe divinităţii. Un artist: Ion Irimescu.

            Ion (Nicu) Irimescu a fost un sculptor român, pedagog şi membru al Academiei Române. După absolvirea şcolii primare din Fălticeni, urmează cursul secundar la Liceul Nicu Gane din acelaşi oraş. Între 1924 şi 1928 este student al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea şi Oscar Han. În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziţia de Pictură şi Sculptură din Bucureşti. În 1930, obţinând o bursă de studii a şcolii române din Fontenay-aux-Roses, pleacă la Paris şi se înscrie la Académie de la Grande Chaumière, unde lucrează sub îndrumarea profesorului Joseph Bernard. În 1932 i se acordă Menţiunea de onoare a Societăţii artiştilor francezi, pentru lucrarea Autoportret, expusă la Salonul de primăvară de la Paris. Ion Irimescu a trait 102 ani si a fost al doilea artist roman (dupa Cella Delavrancea) inca in viata cand Academia i-a sarbatorit centenarul.  

         A lasat in urma sute de sculpturi si mii de desene, cele mai multe dintre ele adapostite la Muzeul Ion Irimescu din Falticeni, deschis in 1975. Din 1933, anul întoarcerii în România, Ion Irimescu participă la toate expoziţiile organizate, atât în ţară cât şi în străinătate. În 1940 este numit profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi, mai târziu (1950) la Cluj, iar din 1966 funcţionează ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.La sfârșitul vieții, s-a retras la Fălticeni, unde s-a ocupat de muzeul care adăpostește jumătate din operele sale și pe care Irimescu le-a donat orașului (aproximativ 300 sculpturi și 1000 desene), dând naștere astfel celei mai mari colecții permanente de autor din România. Una dintre lucrările lui, statuia prințului cărturar Dimitrie Cantemir, se află la Biblioteca Ambrosiana din Milano, între statuile lui Dante și Shakespeare.La 28 octombrie 2005 marele sculptor moare și este îmmormântat în cimitirul parohiei Oprișeni.

            “Arta mea a fost o luptă permanentă ca să duc ce aveam în cap la o realizare convenabilă din punct de vedere artistic... La baza fiecărei lucrări au stat sentimentele mele. Arta nu este determinată ştiinţific. În artă nu ştii de unde vin ideile şi cât durează transpunerea lor în practică. Frământările mele în singurătatea atelierului au dus la operele mele.” – Ion Irimescu