Originara din zona caucaziana si Iran, gutuia pare sa fi fost dintotdeauna pe langa casele si livezile noastre, numita de catre oamenii de stiinta, “Pryus cydonia”.Invatatii care si-au ales drept pasiune buchiseala cartilor sacre ne incredinteaza ca, de fapt, asa-zisele “mere de aur” din gradina din Eden erau, pana la urma, gutui. De asemeni, se spune ca premiul frumusetii, daruit de catre Paris lui Venus ar fi fost o gutuie. Poate acesta este si motivul pentru care zeita frumusetii apare, de multe ori, in picturi, infatisata ca avand intr-o mana o gutuie, adevaratul fruct al Hesperidelor. In cateva scene murale descoperite in Pompei, este zugravit un urs, tinand intr-una din labe o gutuie. Plutarh a mentionat ca gutuia era impartasita de catre tinerii insuratei in prima lor noapte de intimitate.Mireasa, mai ales, trebuia sa ia o inghititura dintr-o gutuie, astfel incat sa isi inmiresmeze respiratia si a se asigura ca este fertila inainte de a pasi in dormitorul nuptial. Acelasi Plutarh, ne povesteste ca proaspetii miri erau tinta unei grindine de gutui, aruncate spre carul lor, de catre participantii la nunta.
Incepand din antichitate, dar si in Orientul Mijlociu, cat si in timpul Evului Mediu din Europa, gutuile au servit drept un simbol al dragostei si fertilitatii, find mereu prezente la ceremonialele de nunta.
Intr-o legenda straveche din Europa occidentala se spune ca femeile gravide trebuie sa manance cat mai multe gutui pentru a se asigura ca vor da nastere unor copii harnici si luminati la minte.
Cu ocazia nasterii unui nou vlastar al familiei, in Croatia si Slavonia, se obisnuia sa se sadeasca un pom de gutui. Atunci cand pomii din toamna dau roada imbelsugata de gutui, se zice , in Turcia, ca va fi iarna indelungata si grea. Nu numai acolo, ci si in Balcani, fructul ambiguu al gutuiului a prilejuit aparitia unor numeroase legende si superstitii asociate cu nasterea si fertilitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu