Dimitrie Barila (Monahal de Dosoftei) (26 octombrie 1624)

             A fost unul dintre cei mai mari carturari din istoria romana, fiind primul poet national, primul versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator din literatura dramatica universala si din cea istorica in romaneste, primul traducator al cartilor de slujba in romaneste in Moldova, primul carturar roman care a copiat documente si inscriptii, unul dintre primii cunoscatori si traducatori din literatura patristica si post patristica si care a contribuit la formarea limbii literare romanesti.

            Carturar roman, mitropolit al Moldovei, poet si traducator, in 2005 Biserica Ortodoxa Romana l-a proclamat sfant.A invatat la Iasi probabil la Colegiul intemeiat in 1640 la manastirea " Sf. Trei lerarhi", apoi la scoala Fratiei ortodoxe din Lvov, unde a facut Studii umaniste si de limbi. Cunostea limba elena, latina, slavona si polona. Datorita relatiilor sale cu patriarhul Moscovei si cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tiparit la Mitropolia din Iasi, in romaneste, principalele carti liturgice, unele traduse de el insusi. El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii romane in biserica.

            Calugarit la Probota (c. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Husi (1658 - 1660) si Roman (1660 - 1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 si 1675 - 1686). In toamna anului 1686, datorita evenimentelor politice din acea vreme, a fost dus in Polonia de ostile regelui Jan Sobieski, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.

            A fost unul dintre cei mai mari carturari din istoria romana, fiind primul poet national, primul versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator din literatura dramatica universala si din cea istorica in romaneste, primul traducator al cartilor de slujba in romaneste in Moldova, primul carturar roman care a copiat documente si inscriptii, unul dintre primii cunoscatori si traducatori din literatura patristica si post patristica si care a contribuit la formarea limbii literare romanesti.

            Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima oara in romaneste, Istoriile lui Herodot, Cronograful lui Matei Cigalas, un Pateric grecesc, cartea Mantuirea pacatosiior a lui Agapie Landos si fragmente din Viata si minunule Sf. Vasile cel Nou.Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament facuta de Nicolae Milescu, care s-a tiparit la Bucuresti, in 1688. in timp ce se afla in exil in Polonia, a tradus introducerea (prologue) dramei Erofili, scrisa de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (inceputul sec. XVII), inspirata, la randul ei, din piesa Orbecche a italianului Giraldi, pastrta fragmentar (154 de versuri); incepe acum si traducerea Dogmaticii Sf. loan Damaschinul (se pastreaza 4 capitole din cartea I).

            La rugamintea patriarhului loachim al Moscovei si a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului, a tradus din –greceste in slavo-rusa mai multe lucrari teologice: Scrisorile Sfantului Ignatie Teoforul, Constitutiile Sfintilor Apostoli, Istoria bisericeasca si privire mistica a patriarhului Gherman I al Constantinopolului (o explicare a Sf. Liturghii), Dialog impotriva ereziilor, si despre credinte noastre a lui Simeon al Tesalonicului, 40 de cuvantari (Margaritare) ale unor Sfinti Parinti (34 ale Sf. loan Gura de Aur). Tot acum a alcatuit, in slavo-rusa, o culegere de texte patristice si liturgice despre prefacerea Sfantelor Daruri.