"Se
naste la Hordou-Nasaud (astazi Cosbuc), al optulea din cei 12 copii ai
preotului Sebastian si al preotesei Maria Cosbuc. Copilaria si-o petrece intr-o
asezare sateasca cu un folclor bogat si cu o natura palpitanta, aspecte care ii
vor influenta opera de mai tarziu. Cosbuc urmeaza studiile liceale la Nasaud.
Liceanul citeste mult si gandeste adanc asupra lecturii. Activeaza la
Societatea de lectura "Virtus romana rediviva" a elevilor, devine
vicepresedinte si apoi presedintele ei si imprima zeci de pagini originale si
traduceri in publicatia societatii "Muza someseana".
Numarul
poeziilor lecturate se ridica la 150 si cel al versurilor publicate in revista
manuscrisa la 50 de creatii. Intr-un fel, ele sunt un tip de exercitiu benefic.
In germene se gasesc aici directiile fundamentale ale drumului poetului,
traducatorului si evocatorului de fresce ale razboiului. In fata tatalui sau,
evita sa se inscrie la seminarul greco-catolic din Gherla, spre a deveni preot,
si atunci se inscrie la Facultatea de Filosofie din Cluj. Continua sa scrie
poezii si isi face debutul literal cu Filozofii si Plugarii la gazeta Tribuna
din SIbiu, condusa de I. Slavici. Moment important in destinul sau poetic. In
anul 1890 la chemarea lui Titu Maiorescu se stabileste in Bucuresti. Primeste
postul de "desemnator-adjunct" la Ministerul Cultelor, din care,
fiindca nu i se potrivea firii sale, va demisiona la scurta vreme. Colaboreaza
la diferite reviste literare si duce o viata agitata.
In
1893 Cosbuc publica prima culegere de poezii originale prin volumul Balade si
idile. Cartea marcheaza un moment important in evolutia sa artistica si in
dezvoltarea literaturii romane. Prin poemul "In opressores", poetul
se afla printre memorandisti cu prilejul procesului "Memorandului"
desfasurat in Cluj.
In
1894 Impreuna cu I. Slavici si I.L. Caragiale, editeaza revista Vatra, revista
care va fi reeditata in anul 1971 sub conducerea lui Romulus Guga.
Are neplaceri din cauza publicarii poemului
manifest "Noi vrem pamant", care se raspandise in foi volante in masa
rasculatilor. Alte doua poezii ale sale reflecta framantarile sociale ale
vremii : "Pamantul uitarii" si "Parabola semanatorului".
In
anul 1915 moartea fiului Alexandru, student si tanar talentat, intr-un accident
de automobil la Balesti, in Oltenia ii va provoca o durere coplesitoare si
poetul nu-si va mai putea reveni.Isi gaseste refugiul in opera danteasca.
Descumpanit, nu poate participa la marea adunare a transilvanenilor si
bucovinenilor din toamna, dar trimite o scrisoare in care condamna actiunile
dusmanoase ale Impreriului Austro-Ungar fata de romani.
Moare
la numai 51 de ani, fiind inmormantat in cimitirul Serban Voda - Bellu, langa
fiul sau Alexandru, si in vecinatatea marilor scriitori M. Eminescu, I.L.
Caragiale s.a."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu