Jorge Luis Borges (24 august 1899)

              Jorge Luis Borges (de fapt Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo) este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier, poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu măiestrie idei filozofice şi metafizice cu temele clasice ale fantasticului (şi anume: dublul, realitatea paralela a visului, cărţile misterioase şi vrăjite, salturile în timp).

            Adjectivul "borgezian" defineşte concepţia despre viaţă ca poveste ("fiction"), ca minciună, ca operă contrafăcută, dată drept adevarată (ca în faimoaselel sale recenzii de cărţi imaginare).A fost influenţat de autori precum Dante Alighieri, Miguel de Cervantes, Franz Kafka, H.G.Wells, Rudyard Kipling, Arthur Schopenhauer sau G. K. Chesterton.Borges a lăsat o moştenire importantă în toate domeniile culturii moderne, până şi în cea pop, şi numeroşi scriitori s-au inspirat din creaţia sa. Printre aceştia, Julio Cortázar, Italo Calvino, Umberto Eco, John Barth, Philip Dick, Gene Wolfe, Paul Auster etc. Umberto Eco, în romanul Numele trandafirului numeşte pe unul dintre protagoniştii care a aspirat la funcţia de bibliotecar, fără a reuşi, Jorge da Burgos, explicând la sfârşit că s-a referit chiar la Borges.

            În ciuda faptului că a fost favoritul obligatoriu al fiecărei ediţii ale Premiului Nobel, începând cu anii 50, Academia Suedeză nu îl premiază niciodată, preferând uneori autori mai puţin cunoscuţi. Unele voci insistente au spus că justificarea ar fi în ideile politice ale marelui scriitor, care fără a fi un activist, a simpatizat cu Juan Peron; există totusi elemente care neagă existenţa acestor simpatii. Odata cu inaintarea in virsta, vederea ii slabeste si reincepe sa scrie proza scurta si poezie. Ultima sa carte, Atlas, o scrie alaturi de Maria Kodama, cea cu care se va casatori cu o luna inainte de moarte. La virsta de 86 de ani, in iunie 1986, inceteaza din viata.

"Între iubita mea şi mine se vor ridica
trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,
iar marea va fi o taină între noi.
Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd...
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări."

câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd...
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări."nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd...
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări."nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd...
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări."

poezie de Jorge Luis Borge