
- Dorim să-l vedem pe preşedinte - a spus omul încet.
- Este ocupat - a răspuns secretara. - Aşteaptăm - a replicat femeia.
Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca.
Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.
În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita. - "Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca", a spus secretara preşedintelui Universităţii.
Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.
Femeia îi spuse:
- Am avut un fiu care învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici
- Dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.
- Doamnă - a spus acesta - nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.
- Oh, nu, replică repede femeia - nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gandit că am fi bucuroși să donăm o clădire universității Harvard.
Președintele a întors către ei privirea. Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:
- O clădire! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!
Pentru o clipă femeia a tăcut. Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.
Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:
- Atât de puțin costă o universitate? de ce să nu construim de la început, una a noastră ? Soțul său acceptă.
Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.
Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu